Category Archives: Teodor Pîcă

Trei cai – Teodor Pîcă

 
Soarele picura sur în grâu
Cum picuri tu dragostea ca pe-o vină
Prin grâu aleargă calul alb, fără frâu ,
Nechezând în lumină.
 
Pământul urcă umezeală şi umbră
Ca o dragoste suind spre amurg
Printre umbre, la pas umblă
Fornăind calul murg.
 
Voaluri de noapte, opace,
Fac dragostea să devină cuvânt
Întunericul picură pace,-
Calul negru scormoneşte pământ.
*
citiţi traducerea în franceză :

http://wp.me/p1pjp4-nO

 

Pentru prieteni – Teodor Pîcă

Cu beţivii mei să fiu aş vrea
Pe la crâşme să mai dăm o raită,
Cu parale toţi la teşcherea
Eu în capul lor vătaf de haită
 
Să mardim câte-un miliţian
Să-i zulim pulanul şi chiar şapca
De pe drum la aprigul chiolhan
Pe gagici să le umflăm cu japca .
 
Când om bea mai fără de habar,
Când ne-ar fi mai fără cumpăt placul,
Să vărsăm o lacrimă-n pahar,
Esenin nu-i cu noi săracul…
 
Iar în zori acest frenetic danţ,
Să-l sfârşim cum îl sfârşeau străbunii,
Adormiţi la margine de şanţ
Linşi la bot de câini şi limba lunii.
 
Mai târziu, când ne-om scula din praf,
Fiecare potrivindu-şi fesul,
Eu să urlu pus din nou pe jaf :
Ei copii ! Acum începe dresul !

*
citiţi traducerea în franceză :

http://wp.me/p1pjp4-jA