Category Archives: Ştefan Baciu

Plimbare-n zi de vară – Stefan Baciu

 *
Brazii pitici vărsau ozon în alba dimineaţă
Şi ierburi-nalte, mai-mai te-acopereau,
Păşeai pierdută-n rouă şi-n verdeaţă,
Vorbind cu munţii cari recunoşteau.
*
Pasul tău mic şi iute închis într-o sandală,
Cuvântul tău fierbinte şi gestul tău ştiut.
Şedeam pe-un trunchi de carpen în liniştea totală
Ce urcă în amiază – altar necunoscut.
*
Acuma, când zilele trec iute şi toamna întârzie
Aş vrea să stau cu tine în tren sau într-o vie
Şi să privim cum norii, de ploaie, se sfâşie.
 *
Avea-vom doar o carte cu strofe dragi, de Jammes
Şi vom ceti şi astăzi, aşa cum ieri ceteam,
Bunica ne-o trimite merinde prin Avram.
*
Terţinele cântate sunt albe vise numa,
Eu însă pentru toamna ce ne îneacă via
Şi pentru tine, bună prietenă de-acuma,
Îmi scot, ca în biserică, spre ceruri pălăria.
***
Citiţi traducerea în franceză =
http://wp.me/p1pjp4-zT

Balada omului care n’a ajuns nimic din ce-a vrut să fie – Stefan Baciu

 
Aşi fi vrut să fiu un piccolo’n Tahiti
căutător de perle negre undeva în Bàli
în Samoa să păzesc tăcerile clipitei
în Florida să scutur portocalii
aşi fi vrut să fiu acrobat în Filipine
sau cowboy în insulele Mariane
în Bolivia aur aşi fi vrut să caut în mine
cormorani sub albe ceruri pakistane
aşi fi vrut să cânt în Tucuman milonga
să conduc un taxi în Santiago vara
să dansez în baruri la Maputo conga
sau în Tenerife să-mi înstrun ghitara
aşi fi vrut să fiu birtaş în Turnu Măgurele
flaşnetar de port uitat în Călăraşi
aşi fi vrut să fiu un lustragiu de stele
profesor de canto în liceu la Iaşi
aşi fi vrut să fiu notar în Făgăraş
marinar pe-o barcă albă la Roscoff
vânzător de ziare’n piaţă la Mediaş
negustor de mure’n piaţă la Braşov
n’am ajuns nimica din ce-am vrut să fiu
nici campion de rugby, vatman sau birjar
bate-un vânt din Kona, plouă şi-i târziu
mătur praful lunii singur intr’un far.
*
Citiţi traducerea în franceză =
 http://wp.me/p1pjp4-zG
 

Prietenii lui Ştefan Baciu

Explicaţie - necesară, sau nu ...
Constantin Noica a fost un filozof şi scriitor român,
discipol al lui Heidegger, iniţiatorul şcolii socratice
de la Păltiniş.
Vasile Voiculescu a fost un medic, poet şi scriitor român.
Ambii au fost încarceraţi pentru convingerile lor
în închisorile comuniste ale anilor '50.
Constantin Noica
 
O seamă de cuvinte-ncrucişate
c’un tîlc ce suie tainic din străfund
şi gânduri în balanţă răsturnate
ca aur de nisip pe-un val la prund
din Kant şi din bătrânul Anton Pann
adâncul vorbelor l-ai despicat în taină
–un matematic Baltasar Gracian–
tu gândul îl desbraci de-a vorbei haină
 

însingurat pe-a veacului alee
la ceas secret de brumă şi cleştar
c’un toc muiat în trudă şi-n idee
clădeşti al sufletului dicţionar.

*

Doctorul Voiculescu

Sfântul Vasile vine din Buzău
din « Ţara Zimbrului » pe strada sgomotoasă
toiag de aur, frunte de Rarău
în dimineaţa umedă, ceţoasă
cuvânt de sticlă, fin şi străveziu
tăceri adânci de amforă romană
miroase-oraşu-a baltă şi rachiu
dar sfântul picură ulei pe rană
 

aduce veşti ascunse în desagă
de la Shakespeare şi de la Sfântul Ion
întrezăresc făptura lui întreagă
şi-mi pare că se-nalţă pe amvon.

*
Citiţi traducerea în franceză :

http://wp.me/p1pjp4-oG