Category Archives: Simona Popescu

Numai eu cu Nimenea – Simona Popescu

Mă uit la tine şi mi-e târşă
eşti tot atât de lipsit de voinţă ca şi mine
eşti tot atât de curcă plouată
eşti tot atât de umflat de energie statică
mă uit la tine că eşti deja o legumă
şi n-ai nici 24 de ani
citeşti poezii idioate leşinături
îţi umpli tărtăcuţa
mă uit că te ia pe sus consensul
te dă la fund
gura anonimă-unanimă
te soarbe te laşi mestecat
eu sunt mai tare
uite ! dau cu banu’
sunt tare pentru că de mic
m-am speriat de marele şi negrul Nimic
stând încuiat într-o cameră goală
într-o debara
numai eu cu Nimenea.
*
cititi traducerea în francezã :

http://wp.me/p1pjp4-8G

Anunțuri

Azi am mâncat o carte de gânduri – Simona Popescu

Se făcea că paginile din dreapta erau doar frunze albastre de tei
şi mi s-a făcut brusc dor de copilăria cu copaci aburiţi ce cresc în cer
şi în care mă căţăram de pe umerii pământului.
Cu toate astea, foamea de florile din stânga paginii a amorţit şi mi-a adumbrit
ultima fărâmă de gând
iar copilul cu ochii de stejar,
neştiind a citi,
a început să culeagă florile una câte una
şi să le guste frageda aromă până la copertă
*
cititi traducerea în francezã :
 http://wp.me/p1pjp4-8B