Category Archives: Silvia Goteanschii

moment climax – Silvia Goteanschii

O cobră se unduieşte prin faţa mea de parcă i-aş cânta la flaut
ca o frânghie îmbietoare între cer şi pământ.
Şi-atunci eu,
hai să-mi prind pleoapă de pleoapă, fără lămuriri.
Şi nimic.
Nici crengile legănându-se în bătaia vântului
să mă prindă, nici hău mai puţin
să sar.
Dracul zice:
– Vrea să moară uşor, nebuna!
Îngerul spune:
– Vrea să vorbească cu Dumnezeu, nevrednica!
Dar, nimic,
pentru că eu încă nu m-am hotărât.
Şi tot aşa, până când, într-o bună zi,
Alexandru cel Mare cu sabia trece drumul, se apropie de mine,
se cruceşte şi îmi zice aproape şoptit:
– N-am văzut în viaţa mea un asemenea nod gordian.
*
Citiţi traducerea în franceză =
http://wp.me/p1pjp4-AB
Anunțuri

Poezii de dragoste – Silvia Goteanschii

Durerea
 
aşa ai apărut tu, de niciunde. vii şi pleci ca o salamandră,
pentru că în mine e cald, întuneric şi umed.
dar, să nu crezi c-ai să găseşti dragoste, e doar o mâzgă.
nici apă, nici uscat. deşi,
ai putea să aştepţi.
într-o zi, o floare superbă va creşte din mâl.
 
aşa ai apărut tu, din moarte. or, eu n-am destulă viaţă
să simt.
sunt învinsă şi istoria scrie vai de cei învinşi.
dar să nu îndrăznească nimeni să mă mângâie.
durerea mea e junglă şi iată, acum mă adăposteşte de râşi.
 
***
Prima pagină
 
Mergi, mergi prin grădina aceasta şi ascultă
muzica de chimval
şi renunţă, renunţă la tine în prima parte.
Sângele meu prin sângele tău,
aceştia sunt fiorii,
capcane pentru duh şi puteri.
 
Ne vom duce unde vom vrea şi vom ajunge
acolo de unde am pornit.
În partea a doua să ne ocrotim,
să ne atingem ca şi cum am învia morţi.
 
Vino după mine,
 
va fi o lumină moale, apoi una aspră,
apoi toate se vor întuneca.
Nu avem preţ de răscumpărare în partea a treia.
Tot ce avem e o numărătoare inversă,
începe tu,
să ne săturăm unul de altul.
 
Nu te opri aici, nu te opri chiar dacă va fi
poticnire.
Deschidem o carte de la Dumnezeu,
uite, numele meu lângă numele tău
şi multe animale frumoase care stau de pază.
 
*
Citiţi traducerea în franceză :
http://wp.me/p1pjp4-w7

Două poezii – Silvia Goteanschii

hei, hei
 
Umflam baloane pe prispa casei,
nu aţi observat cum
m-am ridicat uşor în aer,
nu m-aţi căutat nici când
au explodat buteliile cu heliu,
 
casa mea va ajunge într-o zi până la soare
aşa,
cu gălbenelele crescute din temelii,
cu mama,
strângând lobodă pentru borş,
cu tata,
aruncând cureaua după Nik,
 
până atunci,
îi voi modela din ceara
ca pe einstein nostradamus clinton
în Madame Tussauds,
 
acesta este un mic rezumat
al iubirii pe care o simt –
pentru tine coc pâine,
pentru tine dansez ca o gheişă,
pentru tine citesc Pinocchio,
 
hei, hei …
dragă soare,
într-o zi voi veni la tine cu toată familia,
am câteva zile de când
nu mai fac nimic pentru mine,
nici măcar nu clipesc.
*
iepuri din pălărie
 
Când voi fi mare o să fiu magician,
aşa se gândea mihai şi se hrănea cu gândul acesta
şi răutatea corpului său se hrănea cu gândurile acelea,
 
nu ştiu, nu ştiu care va fi steaua lui,
dar medicii spun că va cădea sigur în câteva zile
şi acolo unde va cădea,
vom amplasa o arenă de circ,
 
va fi mare spectacol şi multe bilete vândute,
cai arabi,
urşi dresaţi,
porumbei negri,
mihai va scoate iepuri din pălărie
şi spectatorii vor plânge.
*
citiţi traducerea în franceză :
http://wp.me/p1pjp4-n3