Category Archives: Romulus Vulpescu

Pomelnicul Regilor – Romulus VULPESCU

ADALBERT cel fiert:
Sterp cert, celt pe sfert.

BLEGOSLAV cel sclav:
Graf grav, slab stab slav.

CLEOBUL cel nul:
Chiul scurt, bulb fudul.

DEIFOB cel snob:
Rob, scop orb, mort prob.

EVARIST cel trist:
Ghips mixt, chist, chics, tist.

FERIDUN cel brun:
Unchi bun, june imun.

GOLIAT cel lat:
Caft, mat, smead gealat.

HOLOFERN cel tern:
Demn stern, ferm etern.

ISRAFEL cel chel:
Zel, elf zvelt, vel-tel.

JIVOMIR cel zbir:
Gir stirb, silf vampir.

KENNICOTT cel scot:
Old ciot, lord bigot.

LISIMAC cel trac:
Vag crah, pact ceac-pac.

MAUSOL cel gol:
Corp – colb, rol frivol.

NEGROPONT cel tont:
Fonf domn blond, prompt ghiont.

OLDERIC cel mic:
Tic tip – strict sfichi sic.

PERIBEU cel greu:
Leu bleu, zmeu rău, zeu.

QUERIGUT cel mut:
Mult rut, iuft rupt, slut.

REGINALD cel cald:
Skald balt, smalt, fard, fald.

SIGISMUND cel scund:
Pumn ciung, junghi imund.

SAHGIHAN cel van:
Plan calm cam viclean.

TEOFRAST cel cast:
Fast, flasc, fals dinast.

TATALIN cel fin:
Nimb, imn, lin, im, slin.

UNTERBECK cel sec:
Jeg, berc bleg, zevzec.

VICLENID cel vid:
Mit, lied, mirt, rid, ghid.

WALDEMAR cel rar:
Cal, var, vals, val, car.

XISUTHROS cel gros:
Mops prost, osc stors jos.

YLDEGUS cel sus:
Pus brusc, just uns dus.

ZUMBALAI cel crai:
Staif high life, fain grai.

*
Cititi traducerea în franceza =

https://lyriqueroumaine.wordpress.com/2017/09/26/le-diptyque-des-rois-romulus-vulpescu

Anunțuri

Sentimentul zilelor – Romulus Vulpescu

 
Războiul începe întotdeauna duminică dimineaţa la zece
Şi, dacă-i senin, până spre seara la şase, pier cu duiumul eroi.
Pentru pace, se cere sobrietate, un aer ceva mai rece :
Pacea se-ncheie-n zori, de obicei la cinci, joi.
 
Femeile pe care le cauţi se oferă după-amiază la trei, lunea :
Atunci, abandonează convenţii, vestminte, reţineri.
Puţin trist, distant poate (n-am putut stabili raţiunea),
Îşi iau rămas-bun la un vermut, la prânz, pe la unu, vineri.
 
Copiii se nasc mai cu seamă – observ – seara, marţi:
Ora lor preferată e către şapte şi un sfert.
Sâmbătă pe la patru de părinţi te desparţi,
Conducându-i pentru un voiaj foarte lung şi, mai ales, cert.
 
Numai miercuri, toate orele stau aşteptând :
Numai miercurea mă contemplă indiferenţa şi nu pot s-o implic.
Numai miercurea voi pleca, într-un ceas fără timp, nu ştiu când:
Numai miercuri nu se-ntâmplă nimic.
*
Citiţi traducerea în franceză :
http://wp.me/p1pjp4-uE

Vine vremea – Romulus Vulpescu

Vine o vârstă, vine o veste, vine o vreme
Vine o vamă, vine o voce, vine, cheamă
Cheamă ziua, cheamă ora, cheamă clipa tuturora
Cheamă, pleacă, vine, este !
Vine vama să-mi măsoare porţia de har,
Vine vama cu închisoare, căci am fost tâlhar.
Vine ziua să coboare discul meu solar,
Vine ziua să fiu boare, cer şi aer clar.
Vine vestea să-mi strecoare să respir mai rar,
Vine vestea că-i răcoare pe itinerar,
Vine ora care doare, scrisă în calendar,
Vine ora ca odoare să vă las în dar.
Vine vârsta când dogoare patul de coşmar,
Vine vârsta de rigoare şi de somn sumar.
Vine clipa să înfioare mitul necesar,
Vine clipa când mioare în polcul lor tresar.
Vine vremea la izvoare să mă întorc deci iar,
Vine vremea să dau floare, poate fructe chiar.
Vine o vamă, vine o voce, vine, cheamă
Cheamă, pleacă, vine, este !
*
citiţi traducerile în franceză :

http://wp.me/p1pjp4-gz

 

Plecară cărţile din casă – Romulus Vulpescu

Plecară cărţile din casă
pornind pe ultimul lor drum,
iar stinsul filelor parfum
şir de-ncăperi golite lasă.
De raft, şi-o gioarsă de volum
se-agaţă şi nu vrea să iasă;
absenţa cărţilor apasă
Confraţii ce-mi veghează visul
sînt strămutaţi în empireu,
şi-acum constat la rîndul meu
cît de zadarnic mi-a fost scrisul.
Măcar sper, destrămat în moarte,
să mă prefac în colb de carte.
*
Citiţi traducerea în franceză :

http://wp.me/p1pjp4-fv

 

În fiecare zi – Romulus Vulpescu

În fiecare zi ne batem joc
De păsări, de iubire şi de mare
Şi nu băgăm de seamă că în loc
Rămâne un deşert de disperare.
 
Ne invadează lenea unui vis
Pe care îl anulăm cu o şovăire
Ne reculegem într-un cerc închis
Ce nu permite ochilor să admire.
 
Ne răsucim pe un aşternut posac
Însinguraţi în doi, din laşitate
Minţindu-ne cu guri care prefac
În zgură sărutările uzate.
 
Ne pomenim prea goi într-un târziu
Pe o nepermis de joasă treaptă tristă
Prea sceptici şi prea singuri, prea în pustiu
Ca să mai ştim că dragostea există.
 
În fiecare zi ne batem joc
De păsări, de iubire şi de mare
Şi nu băgăm de seamă că în loc
Rămâne un deşert de disperare.
*
cititi traducerea în franceza :

http://wp.me/p1pjp4-9r

 

Covor fermecat – Romulus Vulpescu

Pe drumul din pustiu, marcat cu leşuri,
M-a-ntâmpinat un negustor de preşuri ;
La borna de popas din oase arse
Îşi descărcase marfa – numai gioarse :
Bukhare verzi, Tebrizuri deşirate
– Saftea şi sold atâtor califate
Pe care şi-a oprit nisipul goana ;
Lucid, spre oaza mea din vis, morgana,
Mă legănam pe îndoieli atroce…
Dar zâmbetu-oriental – fir ars de voce –
Mi-a-ntins o rămăşiţă gri de Ghaza.
Candid, nebănuindu-i ipostaza
Şi victima vizibilei mizerii,
Am stat din drum cu temenele-n serii ;
Negoţ sordid, ignobile covoare !
Pornirăm lent tocmeala de rigoare.
Milos, cu politeţi europene,
Am pertractat în relaxări, alene,
Şi m-a convins vicleana secătură
Să cumpăr un Musul, o vechitură
(Ba pretindea, cu mimici amicale,
Că-i preşul zburător din halimale !),
Către-asfinţit căzusem în ispită ;
Luând sub braţ carpeta decrepită,
M-am tras cu ea din bivuac în lături
Să mă-nfăşor ca-n lâna unei pături.
Un frig urât se cuibărise între dune
Şi fibra veche auzii cum spune :
„Asemeni ţie, înveliţi spre seară,
Cortegii de drumeţi se perindară,
De când un veac de veci urmează veacul,
Aicea, în deşert, e bivuacul
Acestui vânzător dibaci să-nşele :
Câţi visători n-a-nfăşurat în ele !
Adu-ţi aminte ochii lui şi chipul :
El a văzut născându-se nisipul
Şi-l tot prefiră, bob cu bob, să ţină
Clepsidra veşniciei veşnic plină.
Bat vânturi negre, cad apusuri roşii,
Se macină de vârstă chiparoşii,
Oceanul seacă, şters din geografie,
El ţine-acestor morţi catagrafie,
Pândind la drumul mare în deşerturi
Cu Bruse-n zdrenţe,-Aldebarane – sferturi ,
Uzate de-un noian de generaţii
Întoarse-acum în praf de constelaţii
Înregistrând cu multă sârguinţă
Tot ce e viu şi trece-n nefiinţă,
Mai speri, nu dormi şi sufletu-ţi rezistă
Dar trupul spulberat nu mai există :
L-a şi cernut urzeala-mi destrămată
Şi-un vânt subţire l-a purtat îndată
Spre oazele sub rodnice-auspicii
Să-nchidă frunza-n giulgiu de silicii.
Nisipu-n care carnea-ţi măcinară
E-un fir de praf din fibra mea precară.
Când mâine-n zori vei fi deşert departe
Şi vântul zburător o să te poarte
Pe-a morţii nesfârşit de lungă cale,
Precum visatul preş din halimale,
Eu, periat, sinistru, ros, la pândă,
Alt ins voi aştepta cui să mă vândă
Pe drumul din pustiu, cu oseminte
Eternul negustor care te minte.”
(1963)
 
cititi traducerea în franceza :

http://wp.me/p1pjp4-1x