Category Archives: Radu Gyr

Întrebare – Radu Gyr

pentru Vinerea Mare a Pastilor ortodoxe ...
Adâncă-i noaptea, orele profunde…
Gemând, spre raftul cărţilor mă-ndrum
şi-ntreb în şoaptă fiece volum:
-Tu eşti? Şi cartea fuge şi se-ascunde.
 
Plângând, întreb portretul ei acum:
-Tu eşti? Şi nici iubita nu-mi răspunde.
Îmi umplu cupa-n vin să mă scufunde,
întreb: -Tu eşti? Şi cupa piere-n fum.
 
Şi-ntreb şi spada mea: -Tu eşti? Şi tace.
Şi, cum mă prăbuşesc în jilţ, înfrânt,
din zid o umbră albă se desface…
 
Mă-ntorc spre ea cu sânge în cuvânt
şi-n ochii lui Iisus e numai pace.
Întreb: -Tu eşti? Şi umbra spune: -Sunt.
 
*
Citiţi traducerea în franceză :
 http://wp.me/p1pjp4-vu
Anunțuri

Colind – Radu Gyr

 
A venit şi-aici Crăciunul
Să ne mângâie surghiunul.
Cade albă nea
Peste viaţa mea.
Peste suflet ninge.
Cade albă nea
Peste viaţa mea
Care-aici se stinge.
 
Tremură albastre stele
Peste lacrimile mele.
Dumnezeu de sus
În inimi ne-a pus
Numai lacrimi grele.
Dumnezeu de sus
În inimi ne-a pus
Pâlpâiri de stele…
 
Numai casa mea posacă
A’mpietrit sub promoroacă.
Stăm în bezna grea,
Pentru noi nu-i stea,
Cerul nu s-aprinde.
Pentru sgribuliţi
Îngerii grăbiţi
Nu aduc colinde.
 
O Iisuse împărate,
Iartă greşeli şi păcate.
Vin de-nchizi uşor
Rănile ce dor,
Visul ni-l descuie.
Noi Te-om aştepta ,
Căci pe crucea Ta
Stăm bătuţi în cuie.
 
Maica Domnului Curată,
Ad’o veste minunată,
Inflorească-n prag
Zâmbetul Tău drag
Ca o zi cu soare.
Zâmbetul Tău drag
L-aşteptăm în prag,
Noi, din închisoare.
 
Peste fericiri apuse,
Tinde mila Ta Iisuse.
Cei din închisori
Te aşteaptă-n zori,
Pieptul lor suspină.
Cei din închisori
Te aşteaptă-n zori
Să le-aduci lumină.
*
Citiţi traducerea în franceză :
http://wp.me/p1pjp4-tA

Colind Ceresc – Radu Gyr

 
Cerul şi-a deschis soborul
– Lerui, Doamne, Ler –
au pornit cu pluguşorul
îngerii prin cer.
 
Merg cu pluguri de oglindă
şi de giuvaer,
toţi luceferii colindă
– Lerui, Doamne, Ler –
 
Vântul suflă cu lumină
– Lerui, Doamne, Ler –
în buhai de lună plină
legănat în ger.
Pentru heruvimi cu glugă
albă de oier
sub fereşti colinde’ndrugă,
– Lerui, Doamne, Ler –
 
N-au venit cu grâu la poartă,
ci au rupt din cer
stele mari ca să le’mpartă,
– Lerui, Doamne, Ler –
 
Si’n Gustar de roade grele,
– Lerui, Doamne, Ler –
va fi câmpul cer de stele
tolănit sub cer…
 
Numai tu aştepţi în tindă,
– Lerui, Doamne, Ler –
suflete fără colindă,
şi fără Prier.
Nici un cântec alb nu vine
fâlfâind pe cer
cu o stea şi pentru tine,
– Lerui, Doamne, Ler –
*
Citiţi traducerea în franceză :
http://wp.me/p1pjp4-t9
 

Iisus în celulă – Radu Gyr

Azi noapte Iisus mi-a intrat în celulă.
O, ce trist şi ce-nalt părea Crist !
Luna venea după El, în celulă
şi-L făcea mai înalt şi mai trist.
 
Mâinile Lui păreau crini pe morminte,
ochii adânci ca nişte păduri.
Luna-L bătea cu argint pe vestminte
argintându-i pe mâini vechi spărturi.
 
Uimit am sărit de sub pătura sură :
– De unde vii, Doamne, din ce veac ?
Iisus a dus lin un deget la gură
şi mi-a făcut semn ca să tac.
 
S-a aşezat lângă mine pe rogojină :
– Pune-mi pe răni mâna ta !
Pe glezne-avea urme de cuie şi rugină
parcă purtase lanţuri cândva.
 
Oftând şi-a întins truditele oase
pe rogojina mea cu libărci.
Luna lumina, dar zăbrelele groase
lungeau pe zăpada Lui, vărgi.
 
Părea celula munte, părea căpăţână
şi mişunau păduchi şi guzgani.
Am simţit cum îmi cade capul pe mână
şi-am adormit o mie de ani…
 
Când m-am deşteptat din afunda genună,
miroseau paiele a trandafiri.
Eram în celulă şi era lună,
numai Iisus nu era nicăiri…
 
Am întins braţele, nimeni, tăcere.
Am întrebat zidul : nici un răspuns !
Doar razele reci, ascuţite-n unghere,
cu suliţa lor m-au străpuns…
 
– Unde eşti, Doamne ? Am urlat la zăbrele .
Din lună venea fum de căţui…
M-am pipăit… şi pe mâinile mele,
am găsit urmele cuielor Lui.
*
cititi traducerea în francezã :

http://wp.me/p1pjp4-ch