Category Archives: Petru Romoşan

Autodescrierea – Petru Romoşan

Cândva eram grozavul descriptor al Florii
de Măceș, Rosa Canina, Rozalia:
 
nu începeam bine să o descriu,
afurisita îmi apuca mâna, gura, capul.
 
Vinerea trecută:
descriu un cocoș, cocoșul nu mai cântă
se face hârtie mototolită, cade sub masă;
descriu un câine, câinele nu mai latră, schelălăie,
se duce dracului.
 
Pe masa de scris, roșu, alb, verde, măceșul.
Îl privesc cu poftă, îl mângâi nebun.
Mărețul descriptor reîncepe descrierea.
 
Scriu: Floarea de Măceș…
Florile de măceș – scrum!
 
Nici bucurie, nici spaimă, cu capul pe masă,
hotărăsc autodescrierea.
*
Citiți traducerea în franceză :
http://wp.me/p1pjp4-h4

Un pâlc de viorele – Petru Romoşan

Prin părţile noastre şi moartea e
o comedie.
Nici frânghia nu-i bună de spânzurat,
şi otrava-i dulceaţă de mure.
Petre, Petre, primăvara asta nu-i
o comedie.
 
Când disperarea cea mai neagră,
când durerea cea mai adâncă,
nimic de făcut, nici un sens,
atunci şi numai atunci îmi acopăr faţa :
un pâlc de viorele, o pajişte albastră.
*
citiţi traducerea în franceză :

http://wp.me/p1pjp4-gT