Category Archives: Petre Anghel

Păşune cu stele – Petre Anghel

Primăvara şi toamna
Îl însoţeam pe bunicul patern
La plug,
Avea nevoie să ţină cineva caii
Când trăgea prima brazdă.
Bunica era bună la suflet,
Dar avea principii,
Zicea că omu (adică bărbatul)
Să de ocupe cu de-ale câmpului
Şi ea, fomeia, cu de-ale casei.

Dar nici eu nu eram fietecine,
Că devenisem căţălandru
Şi puneam condiţii.
Merg, ziceam, dar nu ţin eu caii
De căpăstru,
Îi ţii matale,
Iar eu ţin de coarnele plugului,
Şi după ce tragem prima brazdă,
Eu şed la căruţă
Şi mă uit după nori
Şi după popândăi,
Iar matale îşi vezi de arat.

Pâmântul răscolit
Îmi acoperea picioarele până la gleznă,
Nu amândouă odată,
Ci în ritmul etern al
Cailor zei:
Un pas, o moarte,
Alt pas, o înviere.

Pe atunci nu se inventaseră mormintele
Şi mama îmi îngrijea o livadă
În cer.

*
Citiţi traducerea în franceză:

http://wp.me/p1pjp4-AN

Sora nemedicală – Petre Anghel

*
Dansează fulgii fără partitură,
Doar ei pot să-mi priceapă lenea,
Deși căldura i-ar schimba
În valuri.

De mi-ar cânta mama
Dormi, dormi, odorul mamei,
Acum m-aș trezi și aș fugi
Spre tine.

Te-ai născut cu lecția învățată,
Creola,
Știi să vindeci rănile
Fără internări.

Vizitele la domiciliu
Sunt ca mierea suptă din faguri.

Azi am să cânt în note
Profunde
Mor-mor, ca ursul,
Și vulpea va veni
Să mă răsfețe.
*
citiți traducerea în franceză =http://wp.me/p1pjp4-A1

Poeme – Petre Anghel

URARE
 
Să nu te ajungă niciodată
Mâna celor răi,
Să nu-ţi ridice vântul poalele
Cămăşii
Nici dacă se îmbracă în uragane.
 
Când te vor urmări mergând
Ca o gazelă pe pajişte,
Fiii neamurilor
Să nu îndrăznească a-şi fixa arcul
Ca să nu li se scurgă sângele din vine.
 
Să stai lângă alesul tău
Neclintită,
Cum a stat David proptit
De coloanele Sionului,
Şi Magdalena Maria
La picioarele înţelepciunii.
 
Iar până se vor plini
Toate acestea
Domnul să te înveţe
Lecţia tăcerii.
*
 
PSALM PEDAGOGIC
 
Binecuvintează, fiule, lumina,
Şi citeşte cu atenţie întunericul
Cu infinitele lui feţe:
Pentru a vedea mai bine albul
Şi pentru a şti de ce te fereşti.
 
Binecuvintează susul şi josul,
Perechi ale mândriei şi minţii,
Amândouă te pot duce la ţintă
Dacă ai un corăbier iscusit.
 
Vorbeşte de bine pământul,
Şi apele care-l străbat,
Iubeşte-i adâncul şi apără-i
Marginile când e pericol şi-îngheţ.
 
Iar dacă simţi gura-încleştată
De nedreptăţi şi strâmbe-nvoieli,
Binecuvintează, fiule, cerul,
În care ţi s-a pregătit veşnic lăcaş.
 *
 
REŢETĂ CONTRA TRISTEŢII
 
Începi cu o formulă stas
Legată bine de dimineaţă,
Iar dacă eşti sigur că te-ai trezit,
Poţi să calci fără grijă pe gheaţă.
 
Când nu se aude cirip de pasăre,
Gândeşti la ce-a fost şi-o să fie,
Cum se aplecau cireşii sub floare
Cum picta Renoir o pălărie.
 
O să râzi, că şi Salvo Dali
Acoperise pe una cu un compas,
Nu e supărare, eu am pictat-o vie,
Dar tot am pierdut pariind pe un as.
 
Apoi treci la alt fel de planuri
Ce bine ar fi să ai un şezlong
Şi-ţi aminteşti de o fată
Care-ţi căzuse cu tronc.
 
Parcă scriai poezii pe atunci
Şi rimai iubire cu fire
Binele îl vedeai doar la alţii
(Era la tine, că nu i-ai fost mire).
 
Dacă nici acum nu zâmbeşti
Înseamnă că te-ai născut bosumflat,
Deci nu mai sta, frate, pe feisbuc,
Du-te şi transpiră cu musca la arat.
 *
 
OCHI DE VULTUR
 
Până mai ieri
Priveam ca vânătorul
De lei,
Niciodată n-am dat greş cu suliţa
Sau vorba.
 
Mi se dusese buhul că sunt bun
La aratul cu un singur cal.
Eu mergeam călare,
El lăsa urme
De mă amuşinau păsările.
 
Ochii,
Petele acelea
Care lăcrămiază
Ori de câte ori
Văd dimineaţa
Şi mă gândesc
La viaţa de apoi.
 
Vulturul
Nu cere nimănui
De mâncare
Şi nimeni nu l-a văzut
Văietându-se.
 
Ochiul e creierul lui.
 *
Citiţi traducerea în franceză :
 http://wp.me/p1pjp4-yn

Poezii de dragoste – Petre Anghel

 
 
AMINTIREA PARADISULUI
 
Erai înaltă ca semnul mirării,
Trupul se unduia ca o şarpă,
Eu amuţisem şi mă întrebam
De ce nu cânţi, doar eşti harpă.
 
Am ameţit până când
Ai început să suni, atinsă de vânt
Stelele licăreau printre plopi
Şi mă îndemnai să spun cine sunt.
 
Eram ca nou-născutul flămând
Aş fi plâns simţând sânul pe gură,
Erai mai caldă decât un porumb
Rătăcit în podul din şură.
 
Săreai ca un vers din poemul
Celui ce vedea ritmul ca o dactilă,
Mai păstrez şi acum în urechi
Şoapta de mi minor: vino-n grădină.
*
 
AM ÎNŢELES, IUBIRE
 
Pasărea a fost creată întâi.
Linia cea nevăzută pe cer
Îmi arătă, la ceasul târziu,
Cum să zbor, făr să pier.
 
Am înţeles ariciul
Care se împlineşte în cerc
Şi spinii din coroană
Prin care mă încerc.
 
Şi ce înseamnă a da mai pricep
Când plouă cu găleata
Şi sunt luat la sân
Să nu mă prindă ceaţa.
 
Când se întinde-îngheţul
Şi merg ca un olog
Îmi amintesc ce bine-i
Ursului în bârlog.
 
Şi mă îndrept spre tine
Spăşit ca vechiul Iov
Sperând că mă primeşti
În caldul tău alcov.
*
 
SFATURI PENTRU ÎNDRĂGOSTIŢI
 
 
N-aştepta seara
Să-ţi mângâi fata,
Iar când o faci
Nu-ţi striga fapta.
 
Să fii discret
Cum cucu-n vară
Când nu-şi mai cântă
Dulcea povară.
 
Când o vezi tristă,
Mângâie-i faţa,
Cu-o vorbă bună
Îi alungi ceaţa.
 
Spune-i poveşti
Cu cosânzene,
Şi ia-o-ncet,
Cu pupi pe gene.
 
Să-i faci o pernă
Din pieptul lat,
Nu te da grande
Că eşti bărbat.
 
Când va fi caldă
Cum e lipia,
Cântă-n surdină
Gen ciocârlia.
 
Abia pe urmă
O iei la dans
Şi mişti pământul
În vechi balans.
*
 
NU APRINDE LUMINA, IUBITO
 
 
Nu, nu aprinde lumina,
Ştiu că e întuneric şi aici şi afară,
Dar nu sunt pregătit să mă văd,
Nici să mă supun
Civilizaţiei de carton şi de fum.
 
Nu sunt gata nici să mă văd cu tata,
Dar nu am emoţii,
Ne-am înţeles 
Că-mi va da un semn
Când se va apropia
De podul din vale
(Îl vom trece ţinându-ne de mână).
 
O ramură de măr
Înşelată de toamnă
Dăduse în floare,
Nu o văd,
Dar urmăresc cum se clatină-n vânt.
 
Nu, nu aprinde lumina,
Focul din sobă
Îmi este de ajuns.
 
Trece gloria lumii,
Trec păsări în zbor,
Plouă cu frunze uscate.
 
Numai el,
Cel care m-a înfiat nu trece.
 
El doar vine
Ca să aprindă lumina.
*
 
MELANCOLIE DIN AMORE
 
Eşti plecată de mult,
Eşti plecată departe.
Cuvântul e mut,
Nu mi-a lăsat parte.
 
Poate prin munţi
Vei pluti în extaz,
Fii fericită
Nu ştiu nici ce-i azi.
 
E cald pe la tine
Sau e frig ca la noi
Când visam printre nori
Uitam de noroi.
 
Să-ţi zic să revii,
Creolă supusă,
N-aş şti ce să fac,
Dar vorba e spusă.
 
Aş vrea să dansezi,
Nu cred că m-auzi
Pe-aici îmi e bine,
Doar ochii sunt uzi.
 
Chiar versul se sparge
Butoi făr-ecou
Nu-l vei recunoaşte,
De mult nu sunt eu.
 
*
Citiţi traducerea în franceză :
 http://wp.me/p1pjp4-xQ