Category Archives: Nina Cassian

Versuri în limba spargă – Nina Cassian

 

Poezie (credit Gabi Schuster)

În câmpul ce iţea de buturează,
A cţipitat un ptruţ, ce-i drept cam bumbarbac,
Dar zumbăreala ghioală, încă trează,
A cropoţit aproape, în cordac:
Ce pisindreaua mea de brutuşlează,
Şi şomoiogul meu cu zdrolociţă,
Mi-ai bosfroholojit stroholojina!
Ţichi-mi-ai sima simibleagă!

Morala: în lanţuri apa să se tragă!

Imprecaţie (credit Gabi Schuster)

Te-mboridez, guruvă şi stelpică norangă.
Te-mboridez să-ţi calpeni introstul şi să-ţi gui
multembilara voşcă pe-o crepitură pangă
şi să-ţi jumizi firiga lâng-un hisar mârzui.

Te-mboridez, cu zarga veglină şi alteră,
să-ntràuri eligenţa unui letusc aţod
pe care tentezina humblidelor ţiferă
şi plenturează istra în care hurge Dod.

Sonet (credit Cristian Mocanu)

Au înmorit drumatice miloave
sub rocul catinat de nituraşi.
Atâţia venizei de bori mărgaşi…
Atâtea alne strămătând, estrave…

Nicicând gulniul arfic, bunuraşi,
n-a tofărit atâtea nerucoave.
Era, pe când cu veli şi alibave,
cozimiream pe-o şaită de gopaşi.

Dar azi mai turmărie-mi pare stena
cu care golful feric m-a clăuns
şi zura-i nedă, mult elenteena…

Doar vit şi astrichie-n telehuns.
Îmi zurnuie, sub noafe, melidena
Şi linful zurnuie, răuns, prăuns…
*
Citiţi traducerea în francezặ = https://lyriqueroumaine.wordpress.com/2016/02/10/vers-en-langue-spargue-nina-cassian

Anunțuri

Două imagini – Nina Cassian

 
Fabulă
 
Îngerului i s-a tăiat o aripă.
Încearcă, totuși, să zbori, spuse Domnul,
încearcă, totuși, să zbori,
chiar dacă-ai să fii dizgrațios,
întrucât aici nu contează punctul de vedere estetic,
ci numai capacitatea ta de a-ți învinge dezechilibrul.
E o experiență-a mea pe îngeri.
 
Zis și făcut.
Căzu îngerul
prin lumină și ger.
Cu pene carbonizate,
fără putere-atârna
unica-i aripă.
Încă arzând de viteză,
mult mai târziu, poposi
pe-acoperișul unei case.
Picioarele, mâinile, fața
îi erau pline de sânge.
 
Oamenii se uitară-n sus și spuseră:
„Uite o barză”.
*
Ușile
 
 
Ușile deschise prin care se văd fructe
și frunze și pete de apă și pisici,
ușile date de perete prin care se văd
alte uși, ploi și pietre și o pereche
de papuci verzui ca două urechi lungi;
ușile deschise în fața altor uși deschise
cu zona de alarmă a reciprocității lor
– iar cine-a încercat să treacă
n-a ajuns niciodată dincolo –
și-apoi din nou fructe și pete de apă
și melcul soarelui târându-și reflexul
peste toate-acele existențe înghițite
de golul dintre două uși deschise,
și noi, încăpățânându-ne să vedem, la nesfârșit,
numai pietre, ploi, frunze, papuci, pisici…
*
Citiţi traducerea în franceză :
http://wp.me/s1pjp4-1784