Category Archives: Nicolae Taţomir

Două poezii de Nicolae Taţomir

 
 
Terra
 
Ulcior de lut cu două toarte:
Viaţă una, alta moarte.
Un pas spre orgile furtunii,
Alt pas spre harfa albă-a lunii.
Când pe-al Odettei braţ, o clipă,
Când pe-al Odilliei aripă…
 
Sub zmălţuitele lui patrii
Ulciorul ne aşteaptă-n atrii
Să-l aşezăm gospodăreşte
Pe mesele cu grâu şi peşte,
Cu apă vie, nu cu Lethe,
Stingându-ne eterna sete.
 
La malul amintirii bune
Vraja Odilliei apune.
Ulciorul gol cu două toarte
Pluteşte spre izvor, departe,
Acolo unde îl aşteaptă
Odetta blândă şi-nţeleaptă.
 
 
Orchestra mută
 
E flautul de ceară şi tobele-s de pluş;
De pâslă-s contrabasul, viola şi oboiul.
Viorile-şi înfundă în catifele boiul
Când struna de mătase tresare sub arcuş.
 
Şi totuşi peste-orchestră acelaşi gesturi vii
Plutesc ondulatorii sau gotice-n fiorul
Vibraţiei ce-mbracă în negru dirijorul
Împuns mereu de acul baghetei argintii.
 
Auditoriu-n sală aplaudă floral
Din gingaşe petale, cerându-i cu sfială
Orchestrei să biseze tăcerea magistrală
Executată molto vivace în final…
 
O, clipa-nfricoşată şi grea ca plumbul, când
Aromele îmbată, culorile cresc darnic,
Iar peste strune-arcuşul alunecă zădarnic
Să scoată doar un sunet din inimă şi gând!
 
*
Citiţi traducerea în franceză :
http://wp.me/p1pjp4-uX