Category Archives: Marina Nicolaev

ştii, doar dimineaţa – Marina Nicolaev

 
ştii, doar dimineaţa
marea coboară sturionii somnoroşi spre ţărm
sub iarba cosită se-aud valuri fremătând
de nicăieri
mi-e gând de tine şi nu mai sunt
străină prin lume
desemn semn stingher

turme de nouri desprinse din cer
ne rătăcesc mirarea-n seminţe
doar dimineaţa
desemn semn stingher
când te mai văd aducere-aminte

după-amiază vin paseri nebune
rotind peste noi burguri de ceaţă
flămânde mările ne strigă pe nume
– pe-al meu, pe sub pietre, devreme nu-l spune –…de m-ai uitat
desemn semn stingher
uitată prin lume
ştii, la talpa casei tale umbra mi-o-nchid
spre dimineaţă…

*
citiţi traducerea în franceză :

http://wp.me/p1pjp4-je

 

Două poezii de Marina Nicolaev

toamna fără de îngeri
while you were out

dragostea este doar suferinţă articulară
în care nostalgia aderă târzie
uneori pare un alt portret în bustrofedon
decupat din context ca dintr-o toamnă efemeră

nu mai urcau muntele uitat
cerul se lăsa lung lespede neagră peste inimă

o certitudine nu putem avea niciodată
locaţia evei rămâne o traumă intercostală
în condiţii minime de subzistenţă
pentru mediul înconjurător ostil

insulă din noapte şi veghe El
difuz ca respiraţia îngerilor in-folio

alte ipostaze definesc deplina consonanţă
singurătatea condorilor leagănă cerul
între două silabe un singur priveghi

«ce n’est pas la peine de se tuer
puisqu’on se tue toujours trop tard.»

***

First you cry

iată nacela şi visul destrămate prin burgul orbilor de toate cuvintele
clopote amare vor respira peste ultimul însoţit
dincolo de facerea ta
dintre coastele şi pântecul norului albastru
– când te-au înnegurat în sacristia anotimpului –

vei deschide într-un târziu iertării inima
cartea de nisip dintre noi şi cer
până vor ţâşni din Styx pietrele înapoi
şi crinii ofiliţi şi foamea de tine
sub talpă se va ascuţi tăcerea

numele îţi va fi scris cu foşnetul celui crucificat
peste apele Infernului
” Nel mezzo del cammin di nostra vita
mi ritrovai per una selva oscura
ché la diritta via era smarrita. ”

rumorile toamnei te vor duce iar de mână
prin liturghia acestei nopţi
lângă regii neîncoronaţi ai singurătăţii
first you cry

*

Citiţi traducerile în franceză :

http://wp.me/s1pjp4-1144

diversiune ieftină dragostea… – Marina Nicolaev

& I was gonna tell you
 
ne-am pierdut dreptul de a supravieţui
în lumea civilizată nimeni nu a demolat schitul bunei-cuviinţe
doar noi am plecat dincolo
cu umbrele incinerate sub braţ în urne swarovsky
 
nevroza colectivă creionează tardiv nostalgia
unui mecanism de a gândi
prea multe erori de procedură
plăgi craniene contuzii leziuni conflicte domestice
 
iluzoriu pact social în jurul propriei fiinţe
tandreţe impromptu
second hand
 
parcă ne-am pierdut încă o dată dreptul
de a declina egofobia secundei
diversiune ieftină dragostea
 
„ar fi bine să nu ne mai vedem niciodată, Feodor Mihailovici”
*
cititi traducerea în franceză :

http://wp.me/p1pjp4-f5

 

Experiment în faţa oglinzii – Marina Nicolaev

dincolo de poezie s-au ridicat
cartiere pline de interjecţii marşuri funebre
focare de gunoi pe străzi abandonate în plină zi
prin distopia acestei singurătăţi colective
 
în fiecare noapte se aud alte şi alte ţinuturi
cum îşi leapădă pruncii de fum prin metastaze
de nori târzii
 
dincolo de iluzie nu mai sunt oraşe
ci umbre fără adăpost macerate de spaime
oasele celor spânzuraţi de cuvinte neînţelese
abrevieri convulsive resentimente
inutile războaie
semne prevestitoare şi moarte
 
numai eu sunt bolnavă de nostalgie
ce-mi poartă prin carne linţolii amare
ca o viscolire malignă între veghe şi somn
 
de câte ori deschid fereastra
aerul lăcrimează
păsări.
*
Citiţi traducerea în franceză :
http://wp.me/p1pjp4-eZ
 

Compendiu despre grădini – Marina Nicolaev

pietrele acestea sunt pe măsura ţărmului plâns
ele doar par desprinse din proiecţia valului nu se identifică
doar răsuflarea ta udă mai străpunge conturul leandrilor
 
nu sunt decît două ipostaze ale compasiunii
pumnul şi palma
 
două trupuri nefiresc atârnate de cer
dislocate printre madone prelungi a nisip
se vând amintirilor despre niciunde din nicăieri
şi parcă doar eu decolorez încet
în sensul invers acelor de ceasornic
un alt colţ de lume
despre care nu se mai ştie nimic
 
acestea sunt zilele ce ţi-au mai rămas
despre cum se nasc copii de zăpadă cu ochi albaştri spuneai
împărţind bucăţi de cărbune prin târguri
 
nici tu nu ai mai găsit grădina raiului
şi nici poarta
 
…cineva şi-a uitat cheile de fum înfipte prin mine
s-a făcut pe dinăuntru gri
mi-e frig
*
cititi traducerea în francezã :

http://wp.me/p1pjp4-eB

 

tu unde-mi rămâi îngere… – Marina Nicolaev

şi-mi număra ultimele gânduri
lipite amarnic pe-o jumătate din trup
cealaltă parte zăcea sub munte
şi muntele înalt uitam să-l mai duc
 
plânsul nestins prin orbite săpa
doar partea stângă rămasă-n adâncuri
El, fără chip, eu, fără suflet,
m-ar mai vedea?
 
şi-mi asculta foşnetul nins
al aripii din vreme-ascuţite
adânc înfipte în carnea-mi vie
prin coaste prea largi despletite
 
neîngăduită visam
muntele închegat ca o lespede oarbă
din care anevoie plecam
 
aşa ghemuită-n coconul prea strâmt:
tu unde-mi rămâi îngere
cât timp
ne-or dormi sub pământ?
*
citiţi traducerea în franceză :

http://wp.me/p1pjp4-ev