Category Archives: Marin Sorescu

De-a baba oarba – Marin Sorescu

Hai să credem tot ce spunem,
E un joc foarte frumos.
Tu să-mi spui: „Te iubesc”
Şi eu să mă bucur copilăreşte,
De parcă mi-ai fi dăruit un briceag
Cu prăsele de os.
 
Să-mi spui curat
Tot ce cugeţi tu
Despre vecini, despre univers
Şi despre ploaie ;
Sau să nu-mi spui nimic
Şi toate gândurile mele să deie din cap
Că aşa e.
 
Iar eu să-ţi spun:
„Pe unghia asta tu ai un lac adânc
Şi pe toate celelalte câte o mare.
Dacă mişti degetele prin zilele mele,
Poţi stârni Niagare.”
 
Şi până seara din cuvintele mele
Să crească o iarbă înaltă
Care să-şi scoată colţul prin cer,
În vârf cu pământul nostru,
Ori cu vreo sămânţă de stea.
 
Şi tu să crezi în iarba mea.
S-o crezi pe toată, orbeşte.
Şi eu să cred în urma ta cu un pas,
Cavalereşte.
*
citiţi traducerea în franceză:

http://wp.me/p1pjp4-dQ

 
 
Reclame

Svejk – Marin Sorescu

Înainte de a-i lua,
Moartea le face recruţilor săi
O vizită medicală foarte minuţioasă.
Le controlează cu nişte ciocănele de lemn
Articulaţiile genunchilor,
Îi pune să zică 33,
Îi întreabă dacă au avut vreo măsea cariată
Şi cum doresc să moară:
De sabie sau de cancer?
 
La toate întrebările morţii
Svejk a răspuns aşa:
„Să mă pupi în fund”
 
După ce i-a admis la vizită medicală,
Moartea le spune tuturor
Să se prezinte pe lumea cealaltă
Bărbieriţi proaspăt
Şi cu hrana rece pe trei zile.
Acolo le dă echipament şi arme noi,
Le ţine un discurs
Despre interesele vitale ale morţilor
Şi-i pune să se lupte pentru ele
Şi-i pune să se lupte pentru ele.
 
… Numai bravul soldat Svejk
Stă deoparte
Rezemat de puşca sa ruginită
Încă din timpul primului război mondial,
Şi la toate argumentele foarte solide
Ale morţii
Răspunde şi acum stereotip
„Să mă pupi în fund”
*
cititi traducerea în francezã :
http://wp.me/p1pjp4-dL
 

Adam – Marin Sorescu

Cu toate că se afla în rai,
Adam se plimba pe alei preocupat şi trist
Pentru că nu ştia ce-i lipseşte.
Atunci Dumnezeu a confecţionat-o pe Eva
Dintr-o coastă a lui Adam.
Şi primului om atât de mult i-a plăcut această
minune
Încât chiar în clipa aceea
Şi-a pipăit coasta imediat următoare,
Simţindu-şi degetele frumos fulgerate
De nişte sâni tari şi coapse dulci
Ca de contururi de note muzicale.
O nouă Evă răsărise în faţa lui.
Tocmai îşi scosese oglinjoara
Şi se ruja pe buze.
„Asta e viaţa!” – a oftat Adam
Şi-a mai creat încă una.
Şi tot aşa, de câte ori Eva oficială
Se întorcea cu spatele
Sau pleca la piaţă după aur, smirnă şi tămâie
Adam scotea la lumină o nouă cadână
Din haremul lui intercostal.
Dumnezeu a observat
Această creaţie deşănţată a lui Adam
L-a chemat la el, l-a sictirit Dumnezeieşte
Şi l-a izgonit din rai
Pentru suprarealism.
*
cititi traducerea în francezã :

http://wp.me/p1pjp4-cv

Şah – Marin Sorescu

Eu mut o zi albă,
El mută o zi neagră.
Eu înaintez un vis,
El mi-l ia la război.
El îmi atacă plămânii,
Eu mă gândesc un an la spital,
Fac o combinaţie strălucită
Şi-i câştig o zi neagră.
El muta o nenorocire
Şi mă ameninţa cu cancerul
(Care merge deocamdată în formă de cruce)
Dar eu îi pun în faţă o carte
Şi-l silesc să se retragă.
Îi mai câştig câteva piese,
Dar, uite, jumătate din viaţa mea
E scoasă pe margine.
– O să-ţi dau şah şi-ţi pierzi optimismul,
Îmi spune el.
– Nu-i nimic, glumesc eu,
Fac rocada sentimentelor.
În spatele meu soţia, copiii,
Soarele, luna şi ceilalţi chibiţi
Tremură pentru orice mişcare a mea.
 
Eu îmi aprind o ţigară
Şi continui partida.
*
cititi traducerea în franceza :

http://wp.me/p1pjp4-aU

Actorii – Marin Sorescu

Cei mai dezinvolţi – actorii!
Cu mânecile suflecate
Cum ştiu ei să ne trăiască!
N-am văzut niciodată un sărut mai perfect
Ca al actorilor în actul trei,
Când încep sentimentele să se clarifice
 
Moartea lor pe scenă e atât de naturală,
Încât, pe lângă perfecţiunea ei,
Cei de prin cimitire,
Morţii adevăraţi,
Morţi tragic, odată pentru totdeauna,
Parcă mişcă!
 
Iar noi, cei ţepeni într-o singură viaţă!
Nici măcar pe-asta n-o ştim trăi.
Vorbim anapoda sau tăcem ani în şir,
Penibil şi inestetic
Şi nu ştim unde dracu să ne ţinem mâinile.
*
citiţi traducerea în franceză :
http://wp.me/p1pjp4-4N

Muntele – Marin Sorescu

Tin locul unei pietre din pavaj,
Am ajuns aici
Printr-o regretabila confuzie.

Au trecut peste mine
Masini mici,
Autocamioane,
Tancuri
Si tot felul de picioare.

Am simtit soarele pâna la osii,
Si luna
Pe la miezul noptii.

Norii ma apasa cu umbra lor,
De evenimente grele
Si importante
Am facut bataturi.

Si cu toate ca-mi suport
Cu destul stoicism
Soarta mea de granit,
Câteodata ma pomenesc urlând :

Circulati numai pe partea carosabila
A sufletului meu,
Barbarilor!

*

Cititi traducerea în franceza :

http://wp.me/p1pjp4-4J