Category Archives: Lucian Blaga

Lucian Blaga – Sufletul satului

Copilo, pune-ţi mânile pe genunchii mei.
Eu cred că veşnicia s-a născut la sat.
Aici orice gând e mai încet,
şi inima-ţi zvâcneşte mai rar,
ca şi cum nu ţi-ar bate în piept,
ci adânc în pământ undeva.
Aici se vindecă setea de mântuire
şi dacă ţi-ai sângerat picioarele
te aşezi pe un podmol de lut.
 
Uite, e seară.
Sufletul satului fâlfâie pe lângă noi,
ca un miros sfios de iarbă tăiată,
ca o cădere de fum din streşini de paie,
ca un joc de iezi pe morminte înalte.
*
Citiţi traducerea în franceză :
 
 http://wp.me/s1pjp4-2197
 
 

Oedip în faţa Sfinxului – Lucian Blaga

 
*
Ascult. Adâncul tău ce-amar şi ce pustiu,
cât de fierbinte, dulce trebuie să fie.
În preajma ta, în larg, se stinge tot ce-i viu,
doar pajiştea cu oseminte învie.
 
Aştept aici cu-nspăimântată bucurie,
tăcerea lungă să se rupă între noi,
cumplit, amarnic sfâşiată ca o iie
într-un iatac, pe întuneric între doi.
 
Şi văd mirat cum ghiarele din când în când
îţi ies şi se retrag în pungi de catifea,
ca la pisici, în gând şi-n prag la pândă stând.
 
Vorbeşti ? – Te doare şi pe tine întrebarea ?
C-un freamăt te mai stinghereşte-o clipă marea,
dar aripa ţi-o potriveşti spre-a mă curma.
 
*
Citiţi traducerea în franceză :

http://wp.me/s1pjp4-1605

 

Pasărea sfântă – Lucian Blaga

Întruchipată în aur de sculptorul C. Brâncuşi

 

În vântul de nimeni stârnit
hieratic Orionul te binecuvântă,
lăcrimându-şi deasupra ta
geometria înaltă şi sfântă.
 
Ai trăit cândva în funduri de mare
şi focul solar l-ai ocolit pe de-aproape.
În păduri plutitoare-ai strigat
prelung deasupra întâielor ape.
 
Pasăre eşti? Sau un clopot prin lume purtat?
Făptura ţi-am zice, potir fără toarte,
cântec de aur rotind
peste spaima noastră de enigme moarte,
 
dăinuind în tenebre ca în poveşti
cu fluier părelnic de vânt
cânţi celor ce somnul şi-l beau
din macii negri de sub pământ.
 
Fosfor cojit de pe vechi oseminte
ne pare lumina din ochii tăi verzi.
Ascultând revelaţii fără cuvinte
subt iarba cerului zborul ţi-l pierzi.
 
Din văzduhul boltitelor amiezi
ghiceşti în adâncuri misterele.
Înalţă-te fără sfârşit,
dar să nu ne descoperi niciodată ce vezi.
*
Citiţi traducerea în franceză :

http://wp.me/p1pjp4-pd

 

Veniţi după mine, tovarăşi ! – Lucian Blaga

Veniţi lângă mine, tovarăşi! E toamnă,
se coace
pelinul în boabe de struguri
şi-n guşe de viperi veninul.
 
C-un chiot vreau astăzi să-nchin
în cinstea sălbaticei mele minuni, care pleacă
lăsându-mă singur,
cu plânsul,
cu voi,
şi cu toamna.
 
Veniţi mai aproape! – Şi cel care are
urechi de-auzit să audă:
durerile nu sunt adânci decât atuncea când râd.
Să râdă deci astăzi în mine
amarul
şi-n hohote mari să-şi arunce pocalul în nori!
 
Veniţi lângă mine, tovarăşi, să bem!
Ha, ha! Ce licăreşte-aşa straniu pe cer?
E cornul de lună?
Nu, nu! E un ciob dintr-o cupă de aur,
ce-am spart-o de boltă
cu braţul de fier.

Sunt beat şi as vrea să dărâm tot ce-i vis,
ce e templu şi-altar!
Veniţi lângă mine, tovarăşi! Că mâne-o să mor,

dar vă las moştenire
superbul meu craniu, din care să beţi
pelin
când vi-e dor de viaţă,
şi-otravă
când vreţi să-mi urmaţi! –

Veniţi după mine, tovarăşi!
*
Citiţi traducerea în franceză :

http://wp.me/p1pjp4-o7

 

Despre fiarele cu coarne – păreri de Lucian Blaga

Ce aude unicornul
 
Prin lumea poveştilor
zumzetul veştilor.
 
Prin murmurul mărilor
plânsetul ţărilor.
 
Prin lumea aievelor
cântecul Evelor.
 
Prin vuietul timpului
glasul nimicului.
 
Prin zvonul eonului
bocetul omului.
 
*
 
Cerbul Cu Stea În Frunte
 
Nu-l mişcă ştiutele
crânguri cu ciutele.
Cărarea cu urmele,
iezerul, umbrele
nu-l cheamă. Copitele
sfarmă ispitele.

Prin ceaţă când lunecă
zări el adulmecă,
nu apropiatele,
ci depărtatele.

Ciulindu-şi urechile
prinde străvechile
rotiri, sus, de tulbure
foc şi de murmure.

Şi-aude, subt naltele,
unele, altele :
erele, sferele.

 *
Citiţi traducerea în franceză :

http://wp.me/p1pjp4-nS

 

Risipei se dedă florarul – Lucian Blaga

 
Ne-om aminti cândva târziu
de-aceasta întâmplare simplă,
de-aceasta bancă unde stăm
tâmplă fierbinte lângă tâmplă.
 
De pe stamine de alun,
din plopii albi, se cerne jarul.
Orice-nceput se vrea fecund,
risipei se dedă Florarul.
 
Polenul cade peste noi,
în preajmă galbene troiene
alcătuieşte-n aur fin.
Pe umeri cade-ne şi-n gene.
 
Ne cade-n gură când vorbim,
şi-n ochi când nu găsim cuvântul.
Şi nu ştim ce păreri de rău
ne tulbură, pieziş, avântul.
 
Ne-om aminti cândva târziu
de-această întâmplare simplă,
de-această bancă unde stăm
tâmplă fierbinte lângă tâmplă.
 
Visând, întrezărim prin doruri –
latente pulberi aurii-
Păduri ce ar putea să fie
şi niciodată nu vor fi.
*
Citiţi traducerea în franceză :

http://wp.me/p1pjp4-lP

 

 

Călugărul bătrân îmi şopteşte din prag – Lucian Blaga

Tinere care mergi prin iarba schitului meu,
mai este mult pân-apune soarele?
 
Vreau să-mi dau sufletul
deodată cu şerpii striviţi în zori
de ciomegele ciobanilor.
Nu m-am zvârcolit şi eu în pulbere ca ei?
Nu m-am sfredelit şi eu în soare ca ei?
 
Viaţa mea a fost tot ce vrei,
câteodată fiară,
câteodată floare,
câteodată clopot-ce se certa cu cerul.
 
Azi tac aici, şi golul mormântului
îmi sună în urechi ca o talangă de lut.
Aştept în prag răcoarea sfârşitului.
Mai este mult? Vino, tinere,
ia ţărână un pumn
şi mi-o presară pe cap în loc de apă şi vin.
Botează-mă cu pământ.
 
Umbra lumii îmi trece peste inimă.
*
Citiţi traducerea în franceză :

http://wp.me/p1pjp4-fQ