Category Archives: Lucian Avramescu

Trei poeme – Lucian Avramescu

Niciodată, iubito
 
niciodată, iubito, n-am să merg fără tine
eşti prezentă în sângele meu galopând
te simt ca pe-o băutură în vine
cuţit ce-mi taie sfoară unui gând
 
niciodată, iubito, n-am să ador altceva
decât sânii tăi mici făr-a bluzei perdea
legănarea şoldurilor tale fierbinţi
ce scoate pe Corso
vânzătorii din minţi
 
niciodată, iubito, n-am să umblu hai-hui
în palmă mereu îmi vei sta ca un cui
răstignit în această râvnită dulceaţă
ce ţine o viaţă
 
în cosmos trimis să comand escadrile
să cuceresc un meteorit
din altă cale lactee
străpungând în iureş norii atomici
vei fi, dintre stele,
singura râvnită femeie
 
şi-n moarte de-ar fi să cobor fără lift
să umblu
prin ale iadului odăi cu metroul
tot la tine iubito m-aş gândi
admirându-ţi, în zmoală,
trusoul
 *
 
Ia aminte
 
Ia seama, femeie, te iubesc infernal
te doresc cum călugărul ivirile sfinte
dar atenţie, principesă de stal,
ia aminte
 
nu-mi cere supunere oarbă şi nici
nu-ţi fă giuvaier la deşt înainte
nici-un ham n-a-ncăput pe creştetul meu
ia aminte
 
tu, care gemi în fierbinţi zvârcoliri
şi-apoi blândă rămâi, nefiresc de cuminte
îţi aparţin că vreau eu,
ia aminte
 
un miliard de comori am în inima mea
„la început a fost cuvântul”-
eu sunt miliardar de cuvinte
pot să-ţi dăruiesc cea mai înaltă statuie de aur
dar nici un gram din metalul libertăţii mele
ia aminte!
 *
 
Păstrează restul
 
bucură-te doamne cu ce ne-ai luat
şi păstrează-ţi restul
mărunţişul de junghiuri şi scarlatine
şi ne iartă nouă fericirile noastre
precum şi noi vom ierta
nenorocirile altora
*
Citiţi traducerea în franceză :
http://wp.me/p1pjp4-yQ
 
Anunțuri

Două poezii de Lucian Avramescu

 
Lume, lume …
prea mulţi actori pe scena unei poante
strigă regizorul înfuriat la culme,
prea mulţi regizori pe clavicula unui osândit
strigă actorul desbrăcându-şi rolul,
prea mulţi spectatori pentru o singură liturghie
strigă îngerul venit în inspecţie,
prea puţini sufleori pentru toate acestea
şopti diavolul trăgând cortina
 *
 
Un înger de femeie
 
drace, am zis,
pe tine te doare măseaua minţii
pe mine mă doare măseaua iubirii
drace, am zis,
pe tine te doare oja de pe unghii
pe mine mă doare măseaua iubirii
drace, am zis,
pe tine te doare frumuseţea alteia
pe mine mă doare măseaua iubirii
drace, am zis,
pe tine te doare dracu mai ştie ce
pe mine mă dor plopii fără soţ
drace, am zis
şi ce înger de femeie era.
*
Citiţi traducerea în franceză :
http://wp.me/p1pjp4-sj

Orice – Lucian Avramescu

orice defecţiune sufletească
poate fi reparată- strigă duhovnicul;
orice anvelopă
poate fi făcută să nu mai răsufle
– spuse vulcanizatorul;
orice ogor bătut de grindină poate fi reînsămânţat
– spuse fermierul;
pot face din orice cel puţin un ce-
-spuse decis recondiţionerul;
vacile sunt un bun teren de investiţie- spuse
bancherul veterinar
şi toţi, în afară de primul,
aveau perfectă dreptate
*
citiţi traducerea în franceză :

http://wp.me/p1pjp4-iA