Category Archives: Laurentiu Ulici

Portret – Laurenţiu Ulici

Sunt bătrân, bătrâne, timpul nu mă iartă
Anii – nu ştiu bine când s-au adunat :
Mai iubind o fată, mai ratând o carte,
Mai plesnind din biciul râsului curat;
 
Mai lovit de soartă, câteodată-n faţă ;
Mult mai des, din spate – de prieteni buni;
Mai uitat în somnul alb, de dimineaţă ;
Mai plângând în zborul unor vagi lăstuni ;
 
Mai sedus de glorii care n-au să vină ;
Mai tratându-mi clipa pentru-un ceas fictiv ;
Mai stingând lumina tâmplelor, alpină ;
Mai cerând ninsorii tainicul motiv ;
 
Mai purtând pe umeri munţii iluzorii ;
Mai glumind cu mine ca să nu mă dor ;
Mai căzând din şaua certă a rigorii ;
Mai cutremurat de-un frig interior ;
 
Mai minţind de dragul unui alt dor – sudic ;
Mai visând la umbra morilor de vânt ;
Mai pândind amurgul simţurilor, ludic;
Mai crezând în rima plânsă de cuvânt …
 
Sunt bătrân, bătrâne, timpul îmi împarte
Anii pe din două, leneş alternând :
Mai ratând o fată, mai iubind o carte …
 
Până unde, totuşi, până unde ? Când ?
*
citiţi traducerea în franceză :

http://wp.me/p1pjp4-eT