Category Archives: Ion Minulescu

Rondelul de aur – Ion Minulescu

DEAL - pictura de Horia BERNEA
Căldură de aur topit,
Şi pulbere de-aur pe grâne,
Ciobani şi oi de-aur la stâne,
Şi aur pe flori risipit.
 
În toţi, şi în tot, potopit,
El bate din aripi păgâne. –
Căldură de aur topit,
Şi pulbere de-aur pe grâne.
 
De-al soarelui jar cotropit,
Pământul, sub vrajă, rămâne,
Şi orice femei se fac zâne,
Cu suflet din flacări răpit –
Căldură de aur topit.
*
Citiţi traducerea în franceză :
http://wp.me/p1pjp4-qA

Strofe pentru zăpadă – Ion Minulescu

        Mireasă-a brazilor geometrici şi-a brazdelor însămânţate – solemnitate albă, rece, fatală, mută şi divină – tu vii cu graţii de Madonă sau de Fecioară bizantină – şi pleci cu gesturi de bacantă, stigmatizată de păcate.
 
        Nu te doreşte-aproape nimeni, deşi te-aşteaptă toţi să vii… – Şi frumuseţea ta bizară n-o cântă nimeni, decât, poate, – îndrăgostiţii de imagini abstracte şi imaculate – cuminţii tăietori de lemne şi nebunaticii copii.
 
        Şi totuşi, când cobori, suspectă, insinuantă şi egală – pe câmp, pe arbori şi pe ape, pe străzi, pe case şi pe noi – tu schimbi în plăsmuiri lunare întreaga pastă de noroi – iar pe Maria din Magdala o-mbraci în peplum de vestală.
 
        Şi-n timp ce toţi, deopotrivă, pigmei şi umiliţi simţim – puterea-ţi magică ce-ngheaţă, distruge, arde şi creează – doar ciorile sacerdotale te mai insultă şi-ţi pătează – cu ieroglifele lor negre şi stranii, albul unanim.
*
Citiţi traducerea în franceză :

http://wp.me/p1pjp4-q3

 

Cânta un matelot … – Ion Minulescu

Cânta un matelot la proră,
Şi imnul lui solemn plutea
Pe-ntinsul Mării Marmara,
Ca-ntr-o cetate spaniolă,
Când orologiul din cupolă
Anunţă fiecare oră
Printr-un preludiu de mandolă…
 
Cânta un matelot la proră
Şi marea nu-l înţelegea.
 
Cânta un matelot la proră…
Un singur matelot cânta.
Şi totuşi vocea lui sonoră
Părea, pe iahtul ancorat,
Un cor solemn de preoţi tineri,
Ce-ngroapă-n noaptea Sfintei Vineri
Un nou profet crucificat
Pe-o nouă Golgota…
 
Cânta un matelot la proră
Şi-ntregul echipaj dormea.
 
Cânta un matelot la proră,
Dar ce lunatic l-asculta
Şi cine cântu-i repeta
Din largul Mării Marmara,
Când mateloţii toţi dormeau
Şi marea nu-l înţelegea ?…
 
Cânta un matelot la proră
Şi-n larg sirenele plângeau !…
*
Citiţi traducerea în franceză :

http://wp.me/p1pjp4-pX