Category Archives: Ion Barbu

Oul dogmatic – Ion Barbu

Ion Barbu (1895 – 1961)
Poet şi matematician, matematician şi poet,
ambele la cel mai înalt nivel,
Ion Barbu (Dan Barbilian) combină adesea
cele două discipline ale spiritului,
fiecare o supapă pentru cealaltă.

*

Oul dogmatic
 
Dogma :  Şi Duhul Sfânt se
 purta deasupra apelor.
*
E dat acestui trist norod
Şi oul sterp ca de mâncare,
Dar viul ou, la vârf cu plod,
Făcut e să-l privim la soare !
 
Cum lumea veche, în cleştar,
Înoată, în subţire var,
Nevinovatul, noul ou,
Palat de nuntă şi cavou.
 
Din trei atlazuri e culcuşul
În care doarme nins albuşul
Atât de galeş, de închis,
Ca trupul drag, surpat în vis.
 
Dar plodul ?
De foarte sus
Din polul plus
Pe unde glodul
Pământurilor n-a ajuns
 
Acordă lin
Şi masculin
Albuşului în hialin
Sărutul plin.
 
*
Om uitător, ireversibil,
Vezi Duhul Sfânt făcut sensibil ?
Precum atunci, şi azi – întocma :
Mărunte lumi păstrează dogma.
 
Să vezi, la bolţi, pe Sfântul Duh
Veghind vii ape fără stuh,
 Acest ou simbol ţi-l aduc,
Om şters, uituc.
 
Nu oul roşu.
Om fără saţ şi om nerod,
Un ou cu plod
Îţi vreau plocon acum de Paşte
Îl urcă-n soare şi cunoaşte !
 
*
Şi mai ales te înfioară
De acel galben icusar,
Ceasornic fără minutar
Ce singur scrie când să moară
Şi ou şi lume. Te-nfioară
De ceasul galben, necesar…
 
A morţii frunte-acolo-i toată.
În gălbenuş,
Să roadă spornicul albuş,
Durata-nscrie-n noi, o roată.
Întocmai dogma.
 
*
Încă o dată :
E, Oul, celui sterp la fel,
Dar nu-l sorbi. Curmi nuntă-n el.
Şi nici la cloşcă să nu-l pui !
Îl lasă-n pacea-ntâie-a lui.
 
Că vinovat e tot făcutul
Şi sfânt doar nunta, începutul.
*
cititi traducerea în francezã :

http://wp.me/s1pjp4-469

Anunțuri

Timbru – Ion Barbu

Cimpoiul veşted luncii, sau fluierul în drum,
Durerea divizată o sună ’ncet, mai tare…
Dar piatra-n rugăciune, a humei despuiare
Şi unda logodită sub cer, vor spune – cum ?
 
Ar trebui un cântec încăpător, precum
Foşnirea mătăsoasă a mărilor cu sare ;
Ori lauda grădinii de îngeri, când răsare
Din coasta bărbătească al Evei trunchi de fum.
*
cititi traducerea în francezã :
 

http://wp.me/p1pjp4-7t

Joc secund [Din ceas, dedus] – Ion Barbu

Din ceas, dedus adâncul acestei calme creste,
Intrată prin oglindă în mântuit azur,
Tăind pe înecarea cirezilor agreste,
În grupurile apei, un joc secund, mai pur.
 
Nadir latent ! Poetul ridică însumarea
De harfe resfirate ce-n zbor învers le pierzi
Şi cântec istoveşte : ascuns, cum numai marea,
Meduzele când plimbă sub clopotele verzi.
*
cititi traducerea în francezã :
 http://wp.me/p1pjp4-7i