Category Archives: Ioana Geacăr

încape şi-un evantai – Ioana Geacăr

în tramvai o gospodină cu sacoşă de rafie rezistentă
kile de gogoşari o ţine
un ceferist întârziat dimineaţă aburoasă
pe şinele moi privirea le uneşte la orizont într-o buclă
o intersecţie veuri dese uitătură pe ceas
nu ştie dacă o să găsească peşte proaspăt trebuia să fie de vreo zece minute
în post
un mecanic în salopetă albastră peste costum şi o cravată oranj
cravata e pentru diseară când iese de la serviciu
întâlnire cu o necunoscută speră să se-nsoare
i s-a mai întâmplat şi nuştiucui
un domn melancolic cu papion
uitat de aseară-n vagon cu un buchet fleşcăit de lalele
o grimasă de stan laurel pasat de colegii de tură neşifonat
o doamnă lungă pliată în două pe scaunul scund roşu
şinele moi privirea le uneşte la orizont într-o buclă
o intersecţie veuri dese pietre de pavaj bulucite unele-n altele
stâlpi
bilete spulberate de vânt
vopseaua iese rotund alungit albastru
roşu şi alb încercuindu-se
următoarea băltoacă de roşu
apoi verde
apoi încolăceală de galben şi verde
mai mult roşu
ba un portocaliu cu o gaură-n mijloc, bună de pus pe inelar
picioare rufe în vânt unde se unesc exact un ochi încolăcit verde
tablă de lemn de şah
purtată pe cap cu graţie în echilibru
mirosuri de fructe dulci
corp de meduză dedesubt
şi-n locul sânilor ochelari şi- a pus pentru orbi.
*
cititi traducerea în francezã :

http://wp.me/p1pjp4-df

Anunțuri

o aplecare spre interior – Ioana Geacăr

două fete admiră rochia de mireasă din vitrină
şi cu aceeaşi strălucire în ochi se privesc
una spune: e o furtună rece şi florile din pomi
sunt vânzolite prin oraş ferestrele-s închise şi acoperişurile se uită în jos
cu tristeţe
un vârtej cosmic îmi mestecă în măruntaie
deodată se face întuneric care mă trage dedesubt
 
cealaltă: de pe străduţa perpendiculară mama mă urmăreşte cu mâinile făcute binoclu rochia ei verde e legată strâns în jurul unui stâlp
inima i se prelinge pe sân şi se-ntoarce
nu avem geamuri spre stradă
umbra plopilor o simt foşnind în fiecare noapte
cerul e foarte departe ca un zmeu care-mi scapă
dar
capul meu are petale galbene/ capul meu are petale galbene
 
o aplecare spre interior
eşti iarbă nimeni nu vede
ce ascunzi
 
înşiruire de copertine şi copaci pe lângă garaje
ţârâit de greieri o frunză căzând foşnetul pisicilor prin bălării
plecate la vânătoare
 
un clovn cu faţa galbenă
şi buzele foarte late şi roşii
îşi smulge lacrimile şi le bagă în buzunar
e liber la timp
să scrie pentru primul trecător care se apropie semne
pe un porumbel de hârtie.
*
cititi traducerea în francezã :

http://wp.me/p1pjp4-d2

bucle – Ioana Geacăr

de câteva zile nu avem net
suntem fragmente risipite prin casă
luminiţe stinse pe tort
stau lângă telefon şi-ncerc să-mi amintesc un număr
memoria iese-n vrejuri mov se strecoară prin cadranul vechi
894 alunecă pe masă pe gresie până la uşa de la intrare
trece prin crăpăturile de stejar
uită-te acum de afară să ne vezi
cu tentaculele pleoştite doar
ale mele se-ntind pe sub uşă
la televizor a murit toată lumea de foc înec în accident
cutremur ambuscadă a rămas doar prezentatoarea
cu o moacă glorioasă ea a făcut toate astea
de plictiseală-mi tai venele
de pe ţeava ruginită curge un pic
de ceară topită o nouă hartă roşie pe gresie cineva o va descifra
când ne va deşerta lovind bine
gura sticlei de hârtia albă
băi zice cristi dacă vă mai uitaţi mult pe discovery
o să-nvăţaţi să faceţi bombe
cheia s-a ofilit şi atârnă-n uşă ca plastilina topită
aproape umană
la barul de vizavi se aud împuşcături
şi un elicopter survolează apăsat
apoi un guguştiuc telefonul suflă ger
umbra mi-a căzut mototol ia să văd ce sex are
de pe ţeava gâfâind a mâinii stângi pică
în sfârşit o mărgică de cristal zuruie
chiar acum roşcat
un călugăr budist iese din templu să mediteze direct
în rezervaţia de tigri
*
cititi traducerea în francezã :

http://wp.me/p1pjp4-cX