Category Archives: Gheorghe Tomozei

Calendar – Gheorghe Tomozei

Cădere din miercuri în joe,
fumegă în preajmă aloe,
curgere din joe în vineri
ca-n tulburi, foştii ani tineri,
vinere pe-o sâmbătă dată
ca pe un ciob de agată…
Iată-mă acela sunt carele
duminicii-i spală picioarele
cu-ntârzieri vinovate la glezne
şi pe os de miresme.
Cu degetele mâinii sporite nefiresc
i-ating genunchii de măr domnesc
şi până s-alerg să-i cer mâna
de la mumă-sa, săptămâna,
cu cuvinte
de neaua fierbinte,
ale vorbirii mele de din străbuni

se face luni…

*
Citiţi traducerea în francezặ =

https://lyriqueroumaine.wordpress.com/2016/10/14/calendrier-gheorghe-tomozei

Cramă Mânăstirească – Gheorghe Tomozei

... O poezie pentru zile de sărbătoare ...
Părinte, vinu-i beat de mirodenii,
dar cum n-alungi cu braţul ori cu plânsul
şi cu monahiceştile smerenii,
atâţia diavoli câţi se zbat într-însul?
 
E vinul fum şi flacără suavă
şi pentru inimi străvezie haină.
În cupe mari, lumina e bolnavă
de-amărăciune dulce şi de taină…
 
În crama asta, bunule părinte,
nu-i nici o cană fără buza ruptă,
că s-au tocit de-atâtea patimi sfinte
şi le-a înfrânt lăuntrica lor luptă.
 
Acesta-i vin de la Ştefan cel Mare
şi-acesta-i de la Vodă Ştefăniţă,
când sorb dintr-însul, inima mă doare,
mă ameţeşte diavoleasca viţă.
 
Veneau tătarii de la Crâm să-l beie
mânaţi de vântul stepelor ursuze
şi vinul ca sărutul de femeie,
cu moarte li se prelingea pe buze…
 
Aceste vinuri clătinau turbane
şi-nveseleau norodul la ospeţe,
spălau de sânge lănci şi iatagane
şi scânteiau pe-ntinerite feţe.
 
De-aş fi departe de hotarul ţării,
prin foc m-aş avânta, prin fum şi jar
şi-aş stinge poate arşiţa durerii,
cu-amărăciune dulce de cotnar.
 
Părinte, vinu-i beat de mirodenii,
şi tu aduni cu braţul şi cu plânsul
şi cu monahiceştile smerenii
toţi diavolii care se zbat într-însul…
 
*
Citiţi traducerea în franceză :

http://wp.me/p1pjp4-nr

 

Douăsprezece poeme într-un vers – Gheorghe Tomozei

... o forma de exprimare cuprinsă între proverb si haiku ?
TRISTEŢE
Pe faţa apei, lebezi destramă curcubee
 
CÂNTEC PIERDUT
În ochii ciutei moarte, luceferii adorm
 
PAHAR CU VIN
Văzduhul şi ţărâna se logodesc pe buze
 
SPERANŢA
Câmp ars, ucise ierburi şi-n depărtări, fântâni
 
BUCURIE
Pe-a sufletului boltă au fâlfâit păuni
 
ARGHEZI
Ceruri cu stele albe, cuprinse-n stropi de rouă
 
ROMANŢĂ
Şi cântecul desprinde din suflete statui
 
SOMNUL IUBITEI
Pe streşini, pacea albă a-ntâielor zăpezi
 
POEMUL ÎNTR-UN VERS
Izvorul lin, presimte imensitatea mării
 
ÎNTÂIUL „TE IUBESC”
Poleiul lunii curge pe buzele subţiri
 
CORIGENŢĂ
Mustrarea tatei, fata şi cartea de algebră
 
TINEREŢE
În zare munţi de piatră şi după munţi, furtuni
 
*
Citiţi traducerea în franceză :

http://wp.me/p1pjp4-mx

 

Anno domini şapte – Gheorghe Tomozei

Copilărie, primele, de mână litere
căzând cu primii dinţi amari,
pe-acoperişuri străine. Trimitere
la cumpărat litere mari,
ca la cumpărat de vanilie,
petrol şi aloe
când în casă nu mai e nici un coltuc de aprilie
şi de greieri e atâta nevoie…
Ceşti sparte. Lacrimi şiroaie
Spălând cine ştie ce delicată cârmă
când în odaie
timpul lucrurile le comprimă
şi dulapurile se fac mici şi tinicheaua
îşi pierde, scos de mama, luciul
iar peste oraş bate neaua
şi clopote-şi clatină tuciul.
Micşorare înceată. Conture ce scad
culori trase-n sine. Doar un nume de fată
uriaş din ore s-a ridicat
şi în memorie se dilată,
cu monstruoase gingăşimi. Transpare,
se zideşte în gardul firav, de nuiele,
al pieptului şi mi se pare
că sunt fiul fetei acele.
Şi sunt fiul acelui spaţiu
(anno domini şapte)
când peste frunze-alungindu-se cu nesaţiu
plouă cu dinţii mei de lapte
peste abecedare şi clopotniţi,
(la anno domini şapte)
fiu al sării din solniţi
şi al lacrimilor de lapte…
*
cititi traducerea în francezã :

http://wp.me/p1pjp4-cT

 

Apocalipticul iarmaroc – Gheorghe Tomozei

Pe-o minaretă-a Sfintei Sofii
am dat patru bacovii.
Cu o singură bacovie
poţi avea raclă cu sfântul Zenovie.
– Cât ceri pe-aceste carafe?
– Două cârloave.
– Avem safire, sacâz, caragiale
şi alte giuvaericale:
un pillat, cu mânerul sculptat
şi un nichita cu trei capace.
Face trei cai arăbeşti?
– Face!
Cu un macedonski iei un pac de cinabru
şi-un foarfece de tuns ionbarbu.
Avem manii şi alecsandri.
-Vrei alifie întremătoare, vrei vin de blaga?
-Vreau!
– Bate laba!
Fete nebune
cântă la un antonpann cu trei strune
în varul dogoritoarei amiezi
basmul caprei cu trei arghezi.
Taraba cu peşti
se arămeşte cu văcăreşti.
Şi
se continuă şi după moarte jocul
de-a iarmarocul !
– Avem tot ce vrei
şi nu vrei
De la dosoftei
la tomozei !
Poeţi, îndeobşte fără angarale,
dar mai ales fără parale
iată-i deveniţi, fără grai,
aur, cerb, mălai,
Iată-i pe tarave
cu oase de iubire bolnave,
iată-i pe tron
la Bizantion
Noaptea, ca nisce
fiare, tabără pe odalisce
şi sărutându-le sub fumul ceresc
le eminesc…
*
Cititi adaptarea în francezà :
http://wp.me/p1pjp4-zY