Category Archives: Gheorghe Pituţ

Fără motiv –Gheorghe Pituţ

 

Numai vara ne mai adunăm
puterile
sub acoperişul casei din sat.
Cinci fraţi semănaţi
pe aşezări depărtate
în gând pe rând ne rugăm :
mamă, lasă-mă să dorm
la umbra ta,
ocroteşte-mă, tată
cu braţele tale.
Simţim ceva ca şi cum
n-am fi născuţi pe deplin,
că mult din părinţi
ne mai este dator.
Intr-o zi de odihnă a satului
în jurul mesei strânşi
laolaltă
pe ochii tatălui
trăieşte privirea surorii,
ochii mei şi ai mamei
fac pârghii metalice-n aer.
Nu ştiu de ce
începe atunci, din senin
fără cuvinte, fără motiv,
să ne scuture casa un plâns
că se aud în cer bârne din alte planete trosnind.
*
Citiţi traducerea în francezặ =

https://lyriqueroumaine.wordpress.com/2016/09/27/sans-aucun-motif-gheorghe-pitut

Cam atât – Gheorghe Pituţ

 

Ce straniu galopează
pe dealurile din
Ardeal furtuna,
părinţii fug
spre casele care o iau din loc,
se crapă coaja norilor
şi apele greoaie vin cu capăt
ca şerpii altor ere –
brazii împinşi de bolovani,
scroafe cu dinţii-ntorşi
înoată cu purceii spânzuraţi de ţâţe,
cerbii loviţi
de răsuflarea lupilor
îşi rup de trunchiuri coarnele,
se încâlceşte lumea
aşa ca la-nceput;
aud cum putrezeşte dealul
la care am gândit o clipă.
Şi nu mai sunt decât un strigăt
rupt dintr-o gură-n alt mileniu,
când mă inundă fără urmă
puhoaiele materiei.
*
Citiţi traducerea în francezặ= http://wp.me/p1pjp4-CW

Douặ Poezii – Gheorghe Pituţ

 

ÎNȚELEPTUL

Înţeleptul nu doarme noaptea
şi ziua nu cântă.
Când Soarele răsare
binecuvântă turnurile
şi oamenii
care-au scăpat din somn.
Atât de tainic
trece printre semeni
că rareori îl vede cineva.
Dacă-l întreabă lumea
spune un cuvânt
rotund şi greu
ca piatra dintr-un râu
şi mai ales:
să poţi privi-ntr-un om
e cea mai mare
întâmplare.

COPIII

Din cer cad copiii
pe pământ,
de-acolo de sus
din antichitatea luminii.
Ţiuie nervii
stelelor în sângele lor,
fiecare copil e-un des-astru.
Mai târziu
începe să-i sugă lumina
să-i tragă de suflete sus
până când pe pământ
se face o iarnă eternă.

*
Citiţi traducerea în francezặ=

Înțeleptul – Gheorghe Pituț

Înţeleptul nu doarme noaptea
şi ziua nu cântă.
Când Soarele răsare
binecuvântă turnurile
şi oamenii
care-au scăpat din somn.
Atât de tainic
trece printre semeni
că rareori îl vede cineva.
Dacă-l întreabă lumea
spune un cuvânt
rotund şi greu
ca piatra dintr-un râu
şi mai ales:
să poţi privi-ntr-un om
e cea mai mare
întâmplare.
*
citiţi traducerea în franceză :

http://wp.me/p1pjp4-ed

 

Fraţii – Gheorghe Pituţ

Fratele meu are turme,
fratele meu are aur,
fratele meu are neveste
şi roabe frumoase,
fratele meu e puternic şi rege.
Eu am răbdare,
eu am o sete,
eu am un cântec şi o iubită
ea e înaltă
şi foarte blândă
şi otrăvită.
Eu îmi iubesc fratele
mai mult
decât toate femeile lui,
dar el mă scuipă şi mă alungă.
Îmi scot iubita din hambare,
mi-o port anume
prin curţile lui,
vai! el n-o ştie, însă o cheamă
ca-ntr-o uitare,
ca-ntr-o beţie.
Nebun în noapte, cu un prieten
dintr-un oţel ascultător,
alerg pe trepte,
pătrund în case
dar deodată mi-e foarte dor
de doamna mamă
de domnul tată,
m-apucă somnul, abia mă port –
pe când soldatul din turn aduce
palizi în braţe
un gând şi-un mort.
*
cititi traducerea în francezã :

http://wp.me/p1pjp4-c3