Category Archives: George Stanca

Acolo – George Stanca

Acolo unde ninge cu polen de crini
Zăpezile sunt galbene de ceară
Iarna e-adâncă, are în gheaţă spini
Crivăţul suflă uneltind a vară.
 
Florile mor, asfixiind pământul
Mireasma creşte larg în galaxii
Planetele de sloi şi-ascut cuvântul
Polemizând cu crinii în vecii.
 
Acolo unde ninge cu polen de crini
Nutreşte vântul gânduri de plutire
Să ducă-n lume pulbere de spini
Şi să ucidă prin îngălbenire.
*
cititi traducerea în franceza :

http://wp.me/p1pjp4-4B

Anunțuri

Simfonie în do decanez – George Stanca

Fredonai o melodie
Dodecafonică.
Frunzele de măslin vibrau atonal
Legănând stâncile din Dodecanez.
Şi, dacă nu mă-nşel, uitaseşi un diez.
Ascultam fascinat, torcându-ţi interjecţii
Calde în ureche.
Tu visai că profanăm o mânăstire de fragi
Al cărei hram e o noapte de Dodecanez.
Şi, dacă nu mă-nşel, uitaseşi un diez.
Pe malul verde şi tăcut, noi
Celebram lumina lunii.
Sânii tăi adormiseră de-o veşnicie,
Cai albi galopau într-un
Dezmăţ perfid de stele,
Noaptea murmura la unison cu tine
Ceva dodecafonic, din Dodecanez,
Şi, dacă nu mă-nşel, uitaseşi un diez.
Când caii s-au pudrat în argintiu,
Iar marea îţi sufla şoptit prin păr
Pe gura ta, albă, cântecul,
Muri încet, tonal, albastru şi domol.
Şi, dacă nu mă-nşel, uitaseşi un bemol.
Din volumul Tandreţe Maximă, 1981
*
cititi traducerea în franceza :
 

http://wp.me/p1pjp4-1R