Category Archives: George Bacovia

Două poezii – George Bacovia

Lacustră 
 
De-atâtea nopţi aud plouând,
Aud materia plângând…
Sunt singur, şi mă duce-un gând
Spre locuinţele lacustre.
 
Şi parcă dorm pe scânduri ude,
În spate mă izbeşte-un val –
Tresar prin somn, şi mi se pare
Că n-am tras podul de la mal.
 
Un gol istoric se întinde,
Pe-aceleaşi vremuri mă găsesc…
Şi simt cum de atâta ploaie
Piloţii grei se prăbuşesc.
 
De-atâtea nopţi aud plouând,
Tot tresărind, tot aşteptând…
Sunt singur şi mă duce-un gând
Spre locuinţele lacustre.
 
*
Seară tristă
 
Barbar, cânta femeia-aceea,
Târziu, în cafeneaua goală,
Barbar cânta, dar plin de jale,
Şi-n jur era aşa răscoală…
Barbar, cânta femeia-aceea.
 
Barbar, cânta femeia-aceea,
Şi noi eram o ceată tristă –
Prin fumul de ţigări, ca-n nouri,
Gândeam la lumi ce nu există…
Şi-n lungi, satanice ecouri
Barbar, cânta femeia-aceea.
 
Barbar, cânta femeia-aceea,
Şi-n jur era aşa răscoală…
Şi nici nu ne-am mai dus acasă,
Şi-am plâns cu frunţile pe masă,
Iar peste noi, în sala goală, –
Barbar, cânta femeia-aceea…
*
Citiţi traducerea în franceză :

http://wp.me/p1pjp4-ng

 

Decembre – George Bacovia

Te uită cum ninge decembre…
Spre geamuri, iubito, priveşte –
Mai spune s-aducă jăratec
Şi focul s-aud cum trosneşte.
 
Şi mână fotoliul spre sobă,
La horn să ascult vijelia,
Sau zilele mele – totuna –
Aş vrea să le-nvăţ simfonia.
 
Mai spune s-aducă şi ceaiul,
Şi vino şi tu mai aproape; –
Citeşte-mi ceva de la poluri,
Şi ningă… zăpada ne-ngroape.
 
Ce cald e aicea la tine.
Şi toate din casă mi-s sfinte; –
Te uită cum ninge decembre…
Nu râde… citeşte înainte.
 
E ziuă şi ce întuneric…
Mai spune s-aducă şi lampa –
Te uita, zăpada-i cât gardul,
Şi-a prins promoroacă şi clampa.
 
Eu nu mă mai duc azi acasă…
Potop e-napoi şi nainte,
Te uită cum ninge decembre,
Nu râde… citeşte înainte.
*
cititi traducerea în francezã :
http://wp.me/s1pjp4-548 
 
si ascultati melodia minunata a lui Nicu ALIFANTIS :