Category Archives: George Alboiu

Femeile pământului – George Alboiu

Plecau oamenii noaptea
la femeile pământului îngropate pe câmpuri
cu sânii doar afară
ingurguiaţi de rouă turburată.
Se aplecau pe câmpuri şi săpau
cu sângele palmelor făcut cuţit nerăbdător.
Fiecare voia să-şi scoată din glii o femeie
vie, acoperită de pământ sănătos
şi să şi-o ducă acasă.
Frunţile murmurau tăcere brobonată
şi tremurau izbite de-un sărut
cât o frunză care s-a înecat c-un bolovan.
Se săltau apoi obosiţi —
zei negri într-o conjuraţie a nopţii —
şi plecau purtând pe-ncovoiatul umăr
câte o femeie a pământului
care până acasă îşi dădea sufletul.
*
citiţi traducerea în franceză =

https://lyriqueroumaine.wordpress.com/2017/05/19/femmes-de-la-terre-george-alboiu

Anunțuri

Roata – George Alboiu

Patru roţi şi patru cai doi din iad şi doi din rai,
însă omul care-i mână a uitat de când îi mână.

Drumul lui
urmează Calea Laptelui.

Două roţi şi doar doi cai unul orb altul în gheara
celui corb bătrânul corb.

Ierburi mari în toamne mari doar o roată şi-un cal orb
sus un corb ducând în gheare umbra calului cel orb.

Doar o roată şi un om pe câmpia fără pom.
Doar o roată şi un val pe câmpia fără deal.

Doar o roată
şi o cale
pe câmpia
fără vale.
Omul duce
la spinare
roata lui cât banul
Domnului
cel mare.
Şi mai crede-n
acea vale
care roată
o să-l poarte
până dincolo
de moarte.
*
Citiţi traducerea în franceză =

https://lyriqueroumaine.wordpress.com/2017/05/10/la-roue-george-alboiu

Migrație – George Alboiu

Inundau copiii uliţele satului,
în câte o casă intrau şi mamele
îi mângâiau pe creştet ca şi cum
dintotdeauna ar fi fost ai lor.
Se mirau femeile, se mirau bărbaţii :
azi vin copii mai mult ca oricând,
e prea vârtos pământul, la fiecare pas
din carnea lui ţâşneşte un copil.
Şi-ntr-adevăr, în serile cu umblet
un suflet se rupea spre sat.
Curgea în zdrenţe liniştea câmpiei
iar satul se apleca spre ei
şi-i ridica în braţe pe rând.
Însă noaptea, din păturile lor, copiii
se dădeau jos şi alergau pe câmp tăcuţi,
se prindeau la loc în vrejuri, în tufe, în pomi
şi după ce visau destul
se întorceau nedumeriţi şi somnoroşi.
*
Citiţi traducerea în franceză :

http://wp.me/p1pjp4-nW