Category Archives: Gellu Naum

Trei poezii – Gellu Naum

CRUSTA

Oraşul avea o singură casă
casa avea o singură încăpere
încăperea avea un singur perete
peretele avea un singur ceas
ceasul avea o singură limbă
în tot acest timp copiii
creşteau şi puneau o singură întrebare
pe când adulţii nedumeriţi şi superbi
scădeau scădeau surâzând

*
INCEPUTURILE

Erau începuturile moi ale cercului, grădinile justificate.
Câţiva călăreţi obosiţi clătinau din cap în semn de bun venit.
Ceva ca o ferigă ne răcorea umerii.
Afară, un copil gigantic, până la al şaptelea cer al răbdării, ne zâmbea la fereastră.
Îi auzeam părinţii bubuind, chemându-l să se culce, mai jos, într-o scorbură a cerului.
Acolo trebuia să doarmă, să-şi calcifice oasele, pe-o blană de lupoaică.

*
TORSIUNEA LUI MÖBIUS

Mâna mea stângă şi ochiul meu drept
mănuşa mea stângă şi gheata mea dreaptă
lampa mea dreaptă şi calul meu stâng
mărul meu stâng şi glasul meu drept
haina mea dreaptă şi urechea mea stângă
pălăria mea stângă şi urechea mea dreaptă
cheia mea dreaptă şi covorul meu stâng
etc. etc.

*
Citiţi traducerea în francezặ = http://wp.me/p1pjp4-Ci

Athanor – Gellu Naum

(Dintr-un străvechi gest ars de patru mii de ani)
Foşnet al cenuşii memorie stinsă a focului
peste tatuajele de calcar
cămăşi de apă limpezi între nisipuri
viermi vegetali ocolind pietricelele
vuiet al găleţilor căzute în fântâni
dar toate acestea se petreceau sub o patlagină
şi într-o bună zi el a ieşit să vadă
deasupra noi şedeam lângă araci
şi cârlionţii ni se întindeau spre ei
groapa de var se cam părăginise
prin ceaţă umblau păsările ameninţătoare ale somnului
noi ne feream pe cât puteam
şi el ne rezema cu ochii.
*
cititi traducerea în franceza :

http://wp.me/p1pjp4-3n

Heraclit – Gellu Naum

(Pe rădăcini vechi dormeam un somn noduros. Pe crengi, fraţii mei îşi zvântau pletele lungi.Vântul încetase. Apoi, deodată, a început o părăsire uriaşă)
1
O pasăre de lemn a trecut de pe copaci pe tabla caselor
copacul aştepta o pasăre de tablă
pentru mine toate erau perfect conjugate
dar eram pasărea de lemn şi de tablă care şedea pe un scaun şi se uita pe fereastră
(Îmbrăţişează-mă, soarele meu ud. Toiagul ochilor s-a rătăcit. Cel ce doarme le
împrumută pomilor varul inocenţei noastre. În sobă, cuvintele trosnesc uşor)
2
visam peisaje acustice
dealuri sonore piramide cu muzică, piane abia înfrunzite
visam ritmul diurn al pământului
ghitare energice baterii
şi toate şi apeşi pe-o clapă cu efect sigur şi ochiul dansează
atingi o coardă binecunoscută şi piciorul râde şi se bucură
(Trecând prin seve, o, sora mea necruţătoare. Cu flori nemişcate.
Până când munţii mei
s-au urnit. Afară, soarele îmi ocrotea comorile de bălegar.)
3
Stăteam la spatele meu şi visam să mă bucur ca piciorul meu
căutam cuvinte hexagonale
la limita de sârmă a liniştei
căutam culori lungi îmi era foame de culori lungi
visam mânuşi şi ghete de sunete violete
şi casele sunau şi norii foşneau
şi eu oxigenam în gând nenumărate turme de oi şi le
fardam
pentru marea transhumanţă de primăvară
apoi după munca aceasta istovitoare
treceam în faţa mea şi-mi ştergeam sudoarea de pe frunte
4
Noaptea cocoşii aveau creste de ţipăt
răsuflarea lumii îmi aburea geamul
şi eu îl ştergeam cu un prosop curat
du-te careva de vezi câinele ăsta
apoi o femeie foarte frumoasă îmi dădea lapte
poate avea foarte multe lămpi nu mai ştiu
vorbeam încet să nu-i sfâşii cămaşa
ea îmi dădea lapte şi pâine şi pornea desculţă pe drum
spre est spre vest spre surd spre mort
5
Apoi fluviul frenetic
şi prietenii mei înotând adormiţi
(Noi ne iubeam ca pomii, la umbra unor sprâncene stufoase.
Ca trecătorii, în fum. Lămpile noastre erau pline de fructe. Mă
culegeam din tine. Te odihneai pe banca tăcerilor mele.)
6
Seara când reintram în cubul meu
vroiam să mă bucur
şi lucrurile fumegau în contururi incerte
cerbul vecinului tropăia în bucătărie
dar cei doi bătrâni cu un ou la ureche
ascultau tăcerea intactă a gălbenuşului
şi clipeau ritmic după tic-tacul ceasornicului
7
(Departe, vedeam cum îţi arde ţipătul. Din loc în loc unde
nisipul contura obrazul unei umezeli ucise, rămâneai vizibilă
podar al acestor treceri, noaptea lega capetele drumului)
Apoi imensa ecloziune
şi printre atâtea lucruri deosebit de grave
pe urechile mele de piatră se aşezau fluturi
*
cititi traducerea în franceza :

http://wp.me/p1pjp4-3q