Category Archives: Florin Dochia

Elegii – Florin Dochia

 
 
 
Elegia 58. Evocarea Printesei
 
singur in turnul inchipuirii,
paznic al lumii de nicaieri,
tot mai astept ca fachirii
s-ascunda trecutele seri …
 
far’de oprire, pe tarmuri, egali,
pasi duc in gand catre tine –
dintr-un nesomn poate-acuma tresari
si te intorci in suspine.
 
mersul ti-e liber,
drumuri-deschise.
eu intre ziduri
lacom de vise.
 
e ca si cum moasa, la nastere
m-a rastignit, preventiv,
si m-a inchis in biserica
dintr-un tablou votiv.
 
stiu ca tot ce n-a fost nu va fi,
oricare vis – nevisat va muri,
tu doar fantasma vei ramanea,
eu – departata, umila stea.
 
*
 
Elegia 61. Printesa în Elada mea
 
am ajuns unde marea începe.
nici un naufragiat pe vreo insula uitata,
nici un mesaj închis într-o sticla,
nici Printesa-ntrupata
din spuma unui val timid
abia de se deschide o floare
în solul arid
si-n ea iti inchipui un viitor de aur –
eu, singur, pe o plaja pustie,
la umbra unui albatros inventat.
 
e poate singurul loc din lume
in care femeile viseaza
barbati legati de catarg
 
*
 
Elegia 66. Printesa sub soare
 
Sub pielea mea si-au deschis drumuri pribegii
Sprijiniti de umbre ca de toiege.
 
O destramare –
Ca o varsare de sange
pe tarmul Eladei
intr-un razboi fratricid.
O rastignire in vid
Sub un soare lichid.
Printesa se naste din spuma,
Din val, din furtuna –
Pasul ei de domnisoara
Prinde clipa si o ucide
Prinde spatiul si-l divide-n
Mistere ce coboara
Din abside.
 
Drumurile duc spre nicaieri,
Stiu, Printesa, n-ai ce sa-mi ceri
Pot oferi doar mangaieri
Cu degetele mele de frig.
 
N-am sa te strig.
Imi voi vedea de somnul fara sfarsit
In care moare orisice vis
Ca orisice fluture inchis
Intr-un cuib de chihlimbar
 
Lumina trece pe aici arar,
Doar privirea ta de mai aduce cumva
Sclipiri intr-un decor de mucava
Cu care mi-am mobilat ziua ce vine.
 
Intrarea in rol va veni de la sine.
 
*
 
Elegia 67. Printesa sfâsierii
 
eu-am sa uit printesa
în vise sa-ti mai vin
chiar de-ai plecat departe
si-n turnuri sunt deschise
multiple rani celeste.
voi astepta în umbra
si voi trimite pasari
ca sa-ti aline somnul
în care lungi popasuri
absenta ta ma-mbie
sa ard între etape
si-n clipe sa înghet.
 
sub ziduri prabusinde
îmi pare ca dispari
dar te îmbrac în fluturi
si-n valuri te ascund
iar marea grea te cheama
sa te dezbraci în zori
si-n soare nou dezmierdu-mi
sa-ti stinga lin uitarea.
 
*
Citiţi traducerea în franceză :
 http://wp.me/p1pjp4-z0
 
Anunțuri