Category Archives: Emil Brumaru

Aveai părul lung până la cer – Emil Brumaru

Aveai părul lung până la cer
Atârnai de dânsul pe pământ
Mă gândeam să-ţi mângâi trupul sfânt
Sânii cu sfială să ţi-i cer
Coapselor închise să mă-nchin
Să le-ating uimit ce albe sunt
Doar cu floarea grea a unui crin
Să le-mbrăţişez îngenunchind
Şi apoi ca fluturii să pier
Luat de dup-amiază şi de vânt
Aveai părul lung până la cer
Spânzurând de dânsul pe pământ…

*
Citiţi traducerea în franceză =

https://lyriqueroumaine.wordpress.com/2017/07/03/tavais-les-cheveux-longs-jusquau-nadir-emil-brumaru

Blestem – Emil Brumaru

Sub gratii să trăieşti de dimineaţă
Pân’la amurguri, schingiuită dulce.
Seara, când termini de-nvârtit dulceaţă,
Un dovleac cu tine să se culce.
.
Deasupra să aşezi doar plăpumi pline
Cu lâna sfântă; îngerii, din rolă,
Să-mprăştie mirezmele sublime
De papanaşi ce-nalţă şi consolă.
.
Miei orfelini şi trişti, lieduri suave
Să’ţi cânte la trezii. Iar serafinii
Să te îmbrace iute-n haine grave,
Că nici tu singură să nu-ţi vezi sânii !
*

Citiţi traducerea în franceză =

https://lyriqueroumaine.wordpress.com/2017/05/08/malediction-emil-brumaru

 

Poezii (2) – Emil Brumaru

 
 
Să nu uit că sunt poet
 
Poetului îi şade bine
Să fie trândav, bleu şi pur.
Mânânce miere de albine,
Beie din sticle borş de-azur.
 
Îmbuibă-se printre chiftele,
Cu târtiţe de pui moi.
Poetul trebuie să-şi spele
Zilnic picioarele-n ulei.
 
Şi mâinile în lapte dulce,
Şi faţa-n bulion de crin.
Dânsul de-a pururi să-şi culce
Pe stufuri trupul longilin.
 
Să nu citească, să nu scrie,
Ci numai doar poet să fie,
Cu papanaşi la pălărie
Şi c-o iubită fistichie
Ce are sâni cât garderoba
Şi coapsele cât Europa!
 
*
Descrierea amănuntita a pozitiei culinare
 
Iubito, astăzi facem prăjituri
Cu patru straturi. Primul este patul
Al doilea cearceaful, preacuratul.
Al treilea chiar tu, plină de nuri.
Şi-al patrulea eu însumi, vinovatul
Că astăzi facem iarăşi prăjituri!
 
*
Ultima elegie
 
A fost un timp când vă spuneam şi vouă
Umila mea părere despre rouăŞi chiar purtam, topită-n fragi, pe scuturi
Umila mea părere despre fluturi,Iar uneori v-a speriat puţin
Umila mea părere despre crini

Şi parcă şi acum pluteşte-n burg
Umila mea părere despre-amurg…

 
*
Citiţi traducerea în franceză :
http://wp.me/p1pjp4-x2

Poezii (1) – Emil Brumaru

 
 
Cântec naiv
 
M-ai înşelat c-o portocală!
Şi tu şi ea, în pielea goală,
Eraţi în camera impură
Când v-am surprins gură în gură,
Deasupra dânsa şi alături
Veşmintele-i, coji printre pături,
Mai transpirau dorinţi din pori
’Naintea marei dezmierdări
Cu tot dichisul şi alaiul.
Apoi m-ai înşelat cu ceaiul!
 
*
Suprema servitoare
Incomparabilei Profira
 
O, servitoare, dulce servitoare
Din îngerasca mea copilărie,
Îţi miroseam cu lăcomie fusta
Plină de purici din bucătărie.
 
Şi-ţi căutam chiloţii sub saltele
Ca să le sorb cerescul lor parfum,
Cu nara dilatată, cu ochi umezi,
Cu inima făcând trans-bara-bum!
 
Sutienul tău mototolit şi acru,
Ham pentru ţâţa ta de arpacaş,
Îl sărutam, mi-l potriveam cu cârpe
În magazii obscure de la Iaşi.
 
O, servitoare, dulce servitoare,
Când adormeai în terfe şi sudori,
M-apropiam de tine cu sfială
Să-ţi văd coapsele moi cu floci şi pori.
 
Aveai mamela bleagă cât ceaunul
Şi la mijloc cu sfârcul urduros.
Ţi le-am zărit pe geam într-o amiază
Când sa le speli într-un lighean le-ai scos.
 
Oh, părul gras, cu rădăcina tare,
Dat la culcare cu petrol lampant,
Înfierbânta în el orice agrafă.
Iar curul tău gigantic şi vibrant,
 
Cu bucile cum pernele şi roşii,
Purtat în rochii leoarcă de lături,
Ţi-l arătai, pe putini aplecată,
Punând cu-nţelepciune murături!!!
 
*
Citiţi traducerea în franceză :
http://wp.me/p1pjp4-wX