Category Archives: Dorin Croitor

Poezii de dragoste – Dorin Croitor

Să nu mă ierți neuitat,
să nu mă uiți iubindu-mă!
O singură floare poate trage la edec o primăvară
dar toți vor spune că nu-i destul,
că anotimpul e o arcă falsă,
că nu există petale fără cearcăne.
Aiureli,
eu cred că ne-am cunoscut atât de târziu
încât ne-am câştigat dreptul
de a muri, îmbrățişați
în fiecare anotimp, tineri.
*
Plouă de parcă răbdarea ar deschide
cursuri pentru ciocli de vocație.
Tu simți frica udă a mugurilor,
o încălzești în glas,
dar ți-e frică să rostești vreo floare,
să nu o chemi prea timpuriu
scuturând-o cu vreo consoană înghețată ascuțit.
În restul stingher al trăirilor tale deretic eu,
eu cel rămas jumătate ploaie,
jumătate foale de aprins şemineul,
sugerându-ți ceaiul cald al răbdării,
monitorizându-ți temperatura
ce se prelungește în echinocții cu freamăt,
ca-ntr-un salon al anotimpurilor betege.
În restul stingher al primăverii deretică ploaia.
*
Cea mai posibilă primăvară, iubirea,
vine ca mireasa neînsoțit desculță,
fredonând decorativ,
radiind resemnat
toată solemnitatea unui altar gol.
Nu are rochie decât caleaşca,
ce îi aduce din urmă condurii greoi,
nepurtați,nepotriviți,necunoscuți,
mirosind a îndatorire,
a răspunsuri aşteptate.
Nu va vărsa vreo lacrimă, aşa cum cred
căpcăunii sensibilității,
ce evaluează plânsul la preț de ser fiziologic,
Va spune „Da!” doar dacă vor fi înverzit în juru-i
brațele întinse spre chemare,
ori buzduganul dorului va fi înflorit în ținte.
Cea mai posibilă primăvară, iubirea!
*
Citiți traducerea în franceză =

https://lyriqueroumaine.wordpress.com/2016/10/07/poesies-damour-dorin-croitor