Category Archives: Diverse

La Multi Ani !

In luna aprilie, blogul nostru de « Poezie româneasca contemporanặ » va împlini 4 ani.
Pânặ atunci, le urặm un An Nou frumos şi rodnic tuturor cititorilor noştri, care au avut rặbdarea, poate plặcerea si bucuria de a ne citi.
La un blog de poezie, suma de 50495 de intrặri in cei patru ani de viaţặ, reprezintặ pentru noi o mulţumire şi o încurajare. Tot aşa şi comentariile lặsate cu bunặvoinţặ de cei care ne-au vizitat.
Vặ aşteptặm în continuare pe toţi, dar şi pe prietenii voştri amatori de poezie, aici şi pe blogul paralel unde se gặsesc traducerile în francezặ.
Vặ mulţumim şi vặ spunem La mulţi ani !

Tudor Miricặ şi Cindrel Lupe

 

Reclame

Florilegiu poetic – Editura LITERNET

Cu multumiri, Autorilor si redactorului Razvan Penescu 
pentru acordul de traducere si publicare pe situl nostru !
 
Daniel-Silvian Petre
 
Poate că raiul
 
Poate că raiul e un loc
în care oamenii se nasc bătrâni
Poate că raiul e un loc
cu copaci veşnic desfrunziţi
Cu gunoiul neridicat
de trei săptămâni
Un loc în care florile miros a om
 
Poate că Dumnezeu e un bărbat
între două vârste
Stă pe balcon
duminica
îmbrăcat în pijama
Fumează ţigări scuturate
Urlă la plozii Lui
frumoşi
ca nişte îngeri
să dea muzica mai încet
 
Poate că raiul e pe strada mea
 *
Anca Mizumschi
 
Sfârşitul călătoriei
 
Marea se termină brusc
fără ca pământul să înceapă vreodată. O sfâşietoare
alunecare a lemnului pe lemn,
a osului pe os,
a zilei peste alte zile aşezată
şi corpurile noastre
legate între ele cu sârmă aşteptau
pentru că marea se terminase
şi pământul nu avea să înceapă vreodată
 
 
Pantocratorul
 
Mi-e dor de tine cum mi-e dor de Dumnezeu întors
acasă, cu gândul la ale Lui dar fără să-şi poată lua ochii
de la mine, mi-e dor de cum foşnea pământul sub picioarele tale
de fiecare dată când trăgeai pătura
pe partea ta, mi-e dor de miros, de unghiile înroşindu-se
transpirate, de părul mozolit sub
greutatea ta, mi-e dor de tot cerul ăla inscripţionat
pe rotund cu numele unui singur bărbat,
cer prins între noi şi cearceaf la marginea
patului
*
Radu-Ilarion Munteanu
 
Nu mă părăsi!
(decupat de Lia Dumbravă dintr-un text prozaic)
 
Te-ai însinuat în universul meu
dintr-un spaţiu despre care aş fi pariat
că era vid.
 
După un scurt interludiu
în care acul balanţei mângâia,
indiferent,
vecinătatea punctului zero,
a devenit evident
că eşti singura femeie adevărată
dintr-o ţară de ficţiuni.
Fie ele seducătoare,
semnificative,
unele stimulante,
chiar sinergice,
altele senine,
câteva secante,
câteva sterile,
nu mai vorbesc de snoabe, senile şi săsoaice,
una-două syntonice pentru câte o clipă,
niciuna serafică,
toate, la urma urmei, saxifrage.
 
Ai rămas doar tu.
Sclipitorul meu blindaj de idei
nu face
nici cât un fir proaspăt smuls dintr-o coadă de câine.
Trebuie să beau cupa umilinţei până la fund.
Nu sunt pregătit să mă părăseşti.
Încă nu suport să mă părăseşti.
Chiar dacă toate au un sfârşit, nu acum, nu oricum.
 
Iar dacă nu te pot îndupleca,
voi fi trăit, fie şi abstrus,
o romanţă ironică,
marcată de parfumul rar
al mai multor despărţiri decât în cele mai multe
dintre poveştile la care am fost spectator.
 
Facă-se voia ta.
Nu mă părăsi!
*
Cristian Nanculescu
 
Simptomele fericirii
 
Mai înalt deşi deloc
Mai vorbăreţ? Nu, dar mai cu rost
Mai slab? Nu, dar mai uşor
Mai odihnit? Nu, dar neobosit
Mai curat? Da, dar nu pe corp
Mai bogat? Da, foarte
Mai acru? Nu, dar mai gustos
Mai sănătos? Nu, dar fără boli
Mai deştept? Nu, dar se vede
Mai prost? Rar, dar cel mai prost
Mai curajos? Da, şi fără frică
Mai modest? Nu, dimpotrivă
Mai liber? Nu, mai conştient
Mai frumos? Nu, dar mai atrăgător
Mai dulce? Nu, dar mai gustos
Mai potent? Nu, dar mai puternic
Mai hotărât? Nu, dar mai precis
Mai trist? Nu, dar mai profund
Mai bucuros? Da, chiar şi fără os
Mai nebun? Nu, dar cu folos
Mai tânăr? Nu, dar mai prezent
Mai generos? Da, într-adevăr
Mai sărat? Nu, dar mai gustos
Mai inteligent? Nu, dar mai spontan
Mai conştient? Nu, dar mai atent
Mai sensibil? Da, dar cu măsură
Mai uman? Mult mai natural
Mai natural? Da, şi cultivat
Mai liniştit? Mult mai liniştit
Mai creativ? Da, şi inspirat
Mai spiritual? Nu, dar mai înalt
Mai înalt deşi deloc
Mai contează?
 *
Robert Şerban
 
Ce rămâne din viaţă
 
oamenii sunt convinşi
că în poezii nu se întâmplă nimic
că ele ar trebui citite
după moarte
când e bine să nu mai ai pofte
idei
 
oamenii nu deschid cărţi subţiri
iar dacă o fac
observă imediat că înăuntru sunt
puţine cuvinte pe rând
puţine cuvinte pe pagină
în rest
alb, mult alb
şi le închid repede
 
fără să le spună nimeni
oamenii ştiu însă că
poezia este ceea ce rămâne din viaţă
după ce o trăieşti
*
Citiţi traducerea în franceză :
http://wp.me/p1pjp4-vo

prima traducere …

 
 
… publicată pe site a apărut acum un an …
de la o lună la alta, prietenii şi cititorii noştri ne-au ajutat să facem (ceva) mai bine ceeace începusem
aniversarea unui an de la apariţie este un prilej de a vă mulţumi tuturor, pentru fidelitate şi încurajări ! fără o ierarhie anume, mulţumim prietenilor :
 
Bernard Réa pentru sugestia făcută la timp, de a deschide un site paralel de originale în limba română
Angela Mamier-Nache pentru toate contactele pe care ni le-a permis în  România şi din lume, pentru efortul de a face cunoscute siturile noastre
Rodica Marcu pentru sugestiile poetice pertinente şi semnalarea atentă şi răbdătoare a greşelilor de gramatică şi nu numai …
Carmen Pompey, pentru tot şi toate, şi mai ales pentru ideea de a ne apropia, modest şi tenace, de ochii unui mentor – magistru al traducerii – poetul Romulus Vulpescu
Radu Florin Vasilescu, Alexandru Sincu, pentru atenţia cu care ne-au urmărit, citit şi încurajat
 
Marina Nicolaev, Ioana Geacăr, Adrian Erbiceanu, Daniel Drugea, George Paşa, Adrian Munteanu, Liviu Ofileanu, şi tuturor cititorilor noştri, celor care au contribuit la cunoaşterea siturilor noastre paralele şi datorită cărora am reuşit să publicăm într-un an 285 de articole şi să fim vizitaţi de 8948 de ori (pe situl în limba franceză şi de 7045 de ori pe cel în limba română).
 
Sperăm să continuaţi să ne citiţi , începând cu noile traduceri din Virgil Carianopol, Anghel Dumbrăveanu, Aurel Sibiceanu, Nicolae Ţaţomir …
http://lyriqueroumaine.wordpress.com/


deasemeni, să ne vizitaţi pe siturile de poezie clasică românească,
http://lyriqueclassiquero.wordpress.com/

 
si pe situl unde veţi gasi eseurile de călătorie ale lui Tudor
http://atelier.liternet.ro/articol/11718/Tudor-Mirica/Balcanii-I.html
 
Pe curând, cu prietenie,
Cindrel Lupe, Tudor Mirică.

Astăzi s-a născut Hristos – colind

Astăzi s-a născut Hristos
Mesia chip luminos.
Lăudaţi şi cântaţi
Şi vă bucuraţi !
Mititel, înfăşeţel
În scutec de bumbăcel.
Lăudaţi şi cântaţi
Şi vă bucuraţi!
Neaua ninge, nu-l atinge,
Vântul bate, nu-l răzbate.
Lăudaţi şi cântaţi
Şi vă bucuraţi !
Şi de-acum până-n vecie
Mila Domnului să fie!
Lăudaţi şi cântaţi
Şi vă bucuraţi !
*
Citiţi traducerea în franceză :
*
 http://wp.me/p1pjp4-u8
*
 

In seara de Crăciun – George Coşbuc

 
Cad fulgii mari,încet zburând
Si-n casă arde focul,
Iar noi pe lângă mama stând,
De mult uitarăm jocul.
Demult şi patul ne-aştepta,
Dar cine să se culce?
Rugată, mama repeta
Cu glasul rar şi dulce
 
Cum sta pe paie-n frig Hristos
In ieslea cea săracă,
Si boul cum sufla milos,
Căldură ca să-i facă,
Drăguţ un miel cum I-au adus
Păstorii de la stână
Si îngerii albi cântau pe sus,
Cu flori de măr în mână.
 
Si-auzi ! Răsar cântări acum,
Frânturi dintr-o colindă,
Si vin mereu,s-opresc în drum,
Se-aud acum în tindă-
Noi stăm cu ochii pironiţi
Si fără de suflare:
Sunt îngerii din cer veniţi,
Cu Lerui, Domnul mare !
 
Ei cântă-nălţător si rar
Cântări de biruinţă,
Apoi se întorc şi plâng amar
De-a Iudei necredinţă,
De spini, de-ostaşi, şi c-a murit..
Dar s-a deschis mormântul
Si El acum e-n cer suit
Si judecă pământul.
 
Si până nu tăceau la prag,
Noi nu vorbeam niciunul-
Sărac ne-a fost, dar cald şi drag
In casă-ne Crăciunul.
Si în târziu ne biruia
Pe vatra caldă somnul,
Si-n vis vedeam tot flori de măr
Si-n faşă, mic, pe Domnul.
*
Citiţi traducerea în franceză :
http://wp.me/p1pjp4-u2

Cântec de Crăciun – anonim

 
Din an în an sosesc mereu,
La geam cu Moş Crăciun,
E ger cumplit, e drumul greu,
Da-i obicei străbun.
 
Azi cu strămoşii cânt în cor,
Colindul sfânt şi bun.
Tot „Moş” era şi-n vremea lor,
Bătrânul Moş Crăciun.
 
E sărbătoare şi e joc,
În casa ta acum.
Dar sunt bordeie fără foc
Şi mâine-i Moş Crăciun.

Acum te las, fii sănătos,
Şi vesel de Crăciun.
Dar nu uita, când eşti voios
Române, să fii bun!

*
Citiţi traducerea în franceză :
http://wp.me/p1pjp4-tX

Uite, vine Moş Crăciun! – Otilia Cazimir

Prin nămeţi, în fapt de seară,
A plecat către oraş
Moş bătrân c-un iepuraş
Înhămat la sănioară.
 
Drumurile-s troienite,
Noaptea vine, gerul creşte…
Cu urechile ciulite
Iepuraşul se grăbeşte.
 
Uite-o casă, colo-n vale,
Cu ferestre luminate.
Moşul s-a oprit din cale,
Cu toiagu-n poartă bate:

– Bună seara, bună seara!
Iaca, vin cu sănioara
Şi cu daruri proaspete.
Bucuroşi de oaspete?

– Bucuroşi, bucuroşi,
Strigă glasuri de copii.
Moşule, de unde vii?
– Iaca, vin din moşi-strămoşi,
Încărcat cu jucării!

… Noapte rece şi albastră.
Ies copiii la fereastră,
Să se uite cum coboară,
Prin troianul uriaş,
Mos-bătrân c-un iepuraş
Înhămat la sănioară…

*
Citiţi traducerea în franceză :
http://wp.me/p1pjp4-tS