Category Archives: Diverse

Versuri în limba spargă – Nina Cassian

 

Poezie (credit Gabi Schuster)

În câmpul ce iţea de buturează,
A cţipitat un ptruţ, ce-i drept cam bumbarbac,
Dar zumbăreala ghioală, încă trează,
A cropoţit aproape, în cordac:
Ce pisindreaua mea de brutuşlează,
Şi şomoiogul meu cu zdrolociţă,
Mi-ai bosfroholojit stroholojina!
Ţichi-mi-ai sima simibleagă!

Morala: în lanţuri apa să se tragă!

Imprecaţie (credit Gabi Schuster)

Te-mboridez, guruvă şi stelpică norangă.
Te-mboridez să-ţi calpeni introstul şi să-ţi gui
multembilara voşcă pe-o crepitură pangă
şi să-ţi jumizi firiga lâng-un hisar mârzui.

Te-mboridez, cu zarga veglină şi alteră,
să-ntràuri eligenţa unui letusc aţod
pe care tentezina humblidelor ţiferă
şi plenturează istra în care hurge Dod.

Sonet (credit Cristian Mocanu)

Au înmorit drumatice miloave
sub rocul catinat de nituraşi.
Atâţia venizei de bori mărgaşi…
Atâtea alne strămătând, estrave…

Nicicând gulniul arfic, bunuraşi,
n-a tofărit atâtea nerucoave.
Era, pe când cu veli şi alibave,
cozimiream pe-o şaită de gopaşi.

Dar azi mai turmărie-mi pare stena
cu care golful feric m-a clăuns
şi zura-i nedă, mult elenteena…

Doar vit şi astrichie-n telehuns.
Îmi zurnuie, sub noafe, melidena
Şi linful zurnuie, răuns, prăuns…
*
Citiţi traducerea în francezặ = https://lyriqueroumaine.wordpress.com/2016/02/10/vers-en-langue-spargue-nina-cassian

Reclame

Parabolă – Mircea Ivặnescu

şi totuşi îmi amintesc – într-o dimineaţă ca asta de acum
am fost într-un oraş până atunci necunoscut – m-am dus
pe o stradă, undeva la o periferie, într-un loc sufletesc adus
din spate, ca o pisică speriată – şi acolo, în fum

de iarnă cu ceţuri nedesluşite, am stat în picioare
la o masă înaltă, şi mi-am făcut socotelile sufleteşti. (ea
pe vremea aceea nu exista).
afară era moină, urâtă şi o mare,

din totdeauna ştiută, zădărnicie. îmi spuneam,
n-am să mai trec niciodată de locul acesta de aici,
cu mese înalte, cu oameni străini, care nici

nu mă iau în seamă – şi, într-adevăr, aveam
să văd mai târziu că avea să fie aşa.
ea însăşi, chiar dacă acuma fiind, e ca şi cum nici n-ar exista.

*
Citiţi traducerea în francezặ = http://wp.me/p1pjp4-Cn

Reclamă – Alexandru Muşina

N-am nici un chef să dorm. Deşi sunt obosit.
Mă voi trezi peste un secol, un mileniu… Toate
Garniturile vor fi fost, desigur, schimbate.
La fel vopseaua. Dar Mecanismul stupid
Va merge înainte, acelaşi, în eternitate:
Iubire, milă, ură, crimă, suicid…
„Dar înainte să mă nasc, eu am plătit
Pentru o altă destinaţie!” Am greşit-o? Poate.
Sau totul n-a fost decât Reclamă, pentru cei
Care se plictisesc în Puritate şi Lumină:
„Lume unde se-amestecă Lucruri şi Idei,
În care toţi poartă o armură ciudată,
Din carne, oase, sânge, piele, gelatină.
Aventuri! Exotism! Ofertă limitată. ”

***
Citiţi traducerea în francezặ =

http://wp.me/p1pjp4-C9

Rapsodii de toamnă – George TOPÂRCEANU

I
A trecut întâi o boare
Pe deasupra viilor,
Şi-a furat de prin ponoare
Puful păpădiilor.

Cu acorduri lungi de liră
I-au răspuns fâneţele,
Toate florile şoptiră,
Întorcându-şi feţele.

Un salcâm privi spre munte
Mândru ca o flamură.
Solzii frunzelor mărunte
S-au zburlit pe-o ramură.

Mai târziu o coţofană
Fără ocupaţie
A adus o veste-n goană
Şi-a făcut senzaţie.

Cică-n munte, la povarnă,
Plopii şi răsurile
Spun că vine-un vânt de iarnă
Răscolind pădurile,

Şi-auzind din depărtare
Vocea lui tiranică,
Toţi ciulinii pe cărare
Fug, cuprinşi de panică…

Zvonul prin livezi coboară.
Colo jos, pe mlaştină,
S-a-ntâlnit un pui de cioară
C-un bâtlan de baştină.

Şi din treacăt îi aruncă
Altă veste stranie,
C-au pornit-o peste luncă
Frunzele-n bejanie!…

II
Într-o clipă, alarmate,
Ies din şanţuri vrăbiile,
Papura pe lac se zbate
Legănându-şi săbiile.

Un lăstun, în frac, apare
Sus, pe-un vărf de trestie
Ca să ţie-o cuvântare
În acestă chestie,

Dar broscoii din răstoacă
Îl insultă-n pauze
Şi din papură-l provoacă
Cu prelungi aplauze.

Lişiţele-ncep să strige
Ca de mama focului,
Cocostârci, pe catalige,
Vin la faţa locului.

Un ţânţar nervos şi foarte
Slab de constituţie,
În zadar vrea să ia parte
Şi el la discuţie.

Când deodată, un erete,
Poliţai din naştere,
Peste baltă şi boschete
Vine-n recunoaştere

Cu poruncă de la centru
Contra vinovatului
Ca să-l aresteze pentru
Siguranţa statului…

De emoţie, în surdină,
Sub un snop de bozie,
O păstaie de sulcină
A făcut explozie.

III
Florile-n grădini s-agită,
Peste straturi, dalia,
Ca o doamnă din elită
Îşi îndreaptă talia.

Trei petunii subţirele
Farmec dând regretelor,
Stau de vorbă între ele:
„Ce ne facem, fetelor?…”

Floarea-Soarelui, bătrână,
De pe-acum se sperie
C-au să-i cadă în ţărână
Dinţii de mizerie.

Şi cu galbena ei zdreanţă
Stă-n lumina màtură,
Ca un talger de balanţă
Aplecat pe-o latură…

Între gâze, fără frică
Se re-ncep idilele.
Doar o gărgăriţă mică
Blestemându-şi zilele,

Necăjită cere sfatul
Unei molii tinere,
Că i-a dispărut bărbatul
În costum de ginere.

Împrejur îi cântă-n şagă
Greierii din flaute.
Uf, ce lume, soro dragă!
Unde să-l mai caute?

L-a găsit sub trei grăunţe
Mort de inaniţie.
Şi-acum pleacă să anunţe
Cazul la poliţie.

IV
Buruienile-ngrozite
De-aşa vremi protivnice,
Se vorbiră pe şoptite
Să se facă schivnice.

Şi cum ştie-o rugăciune
Doamna măselariţă,
Tot soborul îi propune
S-o aleagă stariţă.

Numai colo sus, prin vie,
Rumenele lobode,
Vor de-acuma-n văduvie
Să trăiască slobode.

Vezi! de-aceea mătrăguna
A-nvăţat un brusture
Să le spuie-n faţă una
Care să le usture!…

Jos, pe-un vârf de campanulă
Pururea-n vibraţie,
Şi-a oprit o libelulă
Zborul plin de graţie.

Mic, cu solzi ca de balaur,
Trupu-i fin se clatină,
Juvaer de smalţ şi aur
Cu sclipiri de platină.

V
Dar deodată, pe coline
Scade animaţia…
De mirare parcă-şi ţine
Vântul respiraţia.

Zboară veşti contradictorii,
Se-ntretaie ştirile…
Ce e?… Ce e?… Spre podgorii
Toţi întorc privirile.

Iat-o!… Sus în deal, la strungă,
Aşternând pământului
Haina ei cu trenă lungă
De culoarea vântului,

S-a ivit pe culme Toamna,
Zâna melopeelor,
Spaima florilor şi Doamna
Cucurbitaceelor…

Lung îşi flutură spre vale,
Ca-ntr-un nimb de glorie,
Peste şolduri triumfale
Haina iluzorie.

Apoi pleacă mai departe
Pustiind cărările,
Cu alai de frunze moarte
Să colinde zările.

*

Gâze, flori întârziate!
Muza mea satirică
V-a-nchinat de drag la toate
Câte-o strofă lirică.

Dar când ştiu c-o să vă-ngheţe
Iarna mizerabilă,
Mă cuprinde o tristeţe
Iremediabilă…

*
Citiţi traducerea în franceză =

http://wp.me/p1pjp4-C5

La Multi Ani !

In luna aprilie, blogul nostru de « Poezie româneasca contemporanặ » va împlini 4 ani.
Pânặ atunci, le urặm un An Nou frumos şi rodnic tuturor cititorilor noştri, care au avut rặbdarea, poate plặcerea si bucuria de a ne citi.
La un blog de poezie, suma de 50495 de intrặri in cei patru ani de viaţặ, reprezintặ pentru noi o mulţumire şi o încurajare. Tot aşa şi comentariile lặsate cu bunặvoinţặ de cei care ne-au vizitat.
Vặ aşteptặm în continuare pe toţi, dar şi pe prietenii voştri amatori de poezie, aici şi pe blogul paralel unde se gặsesc traducerile în francezặ.
Vặ mulţumim şi vặ spunem La mulţi ani !

Tudor Miricặ şi Cindrel Lupe

 

Florilegiu poetic – Editura LITERNET

Cu multumiri, Autorilor si redactorului Razvan Penescu 
pentru acordul de traducere si publicare pe situl nostru !
 
Daniel-Silvian Petre
 
Poate că raiul
 
Poate că raiul e un loc
în care oamenii se nasc bătrâni
Poate că raiul e un loc
cu copaci veşnic desfrunziţi
Cu gunoiul neridicat
de trei săptămâni
Un loc în care florile miros a om
 
Poate că Dumnezeu e un bărbat
între două vârste
Stă pe balcon
duminica
îmbrăcat în pijama
Fumează ţigări scuturate
Urlă la plozii Lui
frumoşi
ca nişte îngeri
să dea muzica mai încet
 
Poate că raiul e pe strada mea
 *
Anca Mizumschi
 
Sfârşitul călătoriei
 
Marea se termină brusc
fără ca pământul să înceapă vreodată. O sfâşietoare
alunecare a lemnului pe lemn,
a osului pe os,
a zilei peste alte zile aşezată
şi corpurile noastre
legate între ele cu sârmă aşteptau
pentru că marea se terminase
şi pământul nu avea să înceapă vreodată
 
 
Pantocratorul
 
Mi-e dor de tine cum mi-e dor de Dumnezeu întors
acasă, cu gândul la ale Lui dar fără să-şi poată lua ochii
de la mine, mi-e dor de cum foşnea pământul sub picioarele tale
de fiecare dată când trăgeai pătura
pe partea ta, mi-e dor de miros, de unghiile înroşindu-se
transpirate, de părul mozolit sub
greutatea ta, mi-e dor de tot cerul ăla inscripţionat
pe rotund cu numele unui singur bărbat,
cer prins între noi şi cearceaf la marginea
patului
*
Radu-Ilarion Munteanu
 
Nu mă părăsi!
(decupat de Lia Dumbravă dintr-un text prozaic)
 
Te-ai însinuat în universul meu
dintr-un spaţiu despre care aş fi pariat
că era vid.
 
După un scurt interludiu
în care acul balanţei mângâia,
indiferent,
vecinătatea punctului zero,
a devenit evident
că eşti singura femeie adevărată
dintr-o ţară de ficţiuni.
Fie ele seducătoare,
semnificative,
unele stimulante,
chiar sinergice,
altele senine,
câteva secante,
câteva sterile,
nu mai vorbesc de snoabe, senile şi săsoaice,
una-două syntonice pentru câte o clipă,
niciuna serafică,
toate, la urma urmei, saxifrage.
 
Ai rămas doar tu.
Sclipitorul meu blindaj de idei
nu face
nici cât un fir proaspăt smuls dintr-o coadă de câine.
Trebuie să beau cupa umilinţei până la fund.
Nu sunt pregătit să mă părăseşti.
Încă nu suport să mă părăseşti.
Chiar dacă toate au un sfârşit, nu acum, nu oricum.
 
Iar dacă nu te pot îndupleca,
voi fi trăit, fie şi abstrus,
o romanţă ironică,
marcată de parfumul rar
al mai multor despărţiri decât în cele mai multe
dintre poveştile la care am fost spectator.
 
Facă-se voia ta.
Nu mă părăsi!
*
Cristian Nanculescu
 
Simptomele fericirii
 
Mai înalt deşi deloc
Mai vorbăreţ? Nu, dar mai cu rost
Mai slab? Nu, dar mai uşor
Mai odihnit? Nu, dar neobosit
Mai curat? Da, dar nu pe corp
Mai bogat? Da, foarte
Mai acru? Nu, dar mai gustos
Mai sănătos? Nu, dar fără boli
Mai deştept? Nu, dar se vede
Mai prost? Rar, dar cel mai prost
Mai curajos? Da, şi fără frică
Mai modest? Nu, dimpotrivă
Mai liber? Nu, mai conştient
Mai frumos? Nu, dar mai atrăgător
Mai dulce? Nu, dar mai gustos
Mai potent? Nu, dar mai puternic
Mai hotărât? Nu, dar mai precis
Mai trist? Nu, dar mai profund
Mai bucuros? Da, chiar şi fără os
Mai nebun? Nu, dar cu folos
Mai tânăr? Nu, dar mai prezent
Mai generos? Da, într-adevăr
Mai sărat? Nu, dar mai gustos
Mai inteligent? Nu, dar mai spontan
Mai conştient? Nu, dar mai atent
Mai sensibil? Da, dar cu măsură
Mai uman? Mult mai natural
Mai natural? Da, şi cultivat
Mai liniştit? Mult mai liniştit
Mai creativ? Da, şi inspirat
Mai spiritual? Nu, dar mai înalt
Mai înalt deşi deloc
Mai contează?
 *
Robert Şerban
 
Ce rămâne din viaţă
 
oamenii sunt convinşi
că în poezii nu se întâmplă nimic
că ele ar trebui citite
după moarte
când e bine să nu mai ai pofte
idei
 
oamenii nu deschid cărţi subţiri
iar dacă o fac
observă imediat că înăuntru sunt
puţine cuvinte pe rând
puţine cuvinte pe pagină
în rest
alb, mult alb
şi le închid repede
 
fără să le spună nimeni
oamenii ştiu însă că
poezia este ceea ce rămâne din viaţă
după ce o trăieşti
*
Citiţi traducerea în franceză :
http://wp.me/p1pjp4-vo

prima traducere …

 
 
… publicată pe site a apărut acum un an …
de la o lună la alta, prietenii şi cititorii noştri ne-au ajutat să facem (ceva) mai bine ceeace începusem
aniversarea unui an de la apariţie este un prilej de a vă mulţumi tuturor, pentru fidelitate şi încurajări ! fără o ierarhie anume, mulţumim prietenilor :
 
Bernard Réa pentru sugestia făcută la timp, de a deschide un site paralel de originale în limba română
Angela Mamier-Nache pentru toate contactele pe care ni le-a permis în  România şi din lume, pentru efortul de a face cunoscute siturile noastre
Rodica Marcu pentru sugestiile poetice pertinente şi semnalarea atentă şi răbdătoare a greşelilor de gramatică şi nu numai …
Carmen Pompey, pentru tot şi toate, şi mai ales pentru ideea de a ne apropia, modest şi tenace, de ochii unui mentor – magistru al traducerii – poetul Romulus Vulpescu
Radu Florin Vasilescu, Alexandru Sincu, pentru atenţia cu care ne-au urmărit, citit şi încurajat
 
Marina Nicolaev, Ioana Geacăr, Adrian Erbiceanu, Daniel Drugea, George Paşa, Adrian Munteanu, Liviu Ofileanu, şi tuturor cititorilor noştri, celor care au contribuit la cunoaşterea siturilor noastre paralele şi datorită cărora am reuşit să publicăm într-un an 285 de articole şi să fim vizitaţi de 8948 de ori (pe situl în limba franceză şi de 7045 de ori pe cel în limba română).
 
Sperăm să continuaţi să ne citiţi , începând cu noile traduceri din Virgil Carianopol, Anghel Dumbrăveanu, Aurel Sibiceanu, Nicolae Ţaţomir …
http://lyriqueroumaine.wordpress.com/


deasemeni, să ne vizitaţi pe siturile de poezie clasică românească,
http://lyriqueclassiquero.wordpress.com/

 
si pe situl unde veţi gasi eseurile de călătorie ale lui Tudor
http://atelier.liternet.ro/articol/11718/Tudor-Mirica/Balcanii-I.html
 
Pe curând, cu prietenie,
Cindrel Lupe, Tudor Mirică.