Category Archives: Diana Geacãr

Noaptea în baie – Diana Geacăr

noaptea în baia
căminului din kogălniceanu
totul e alb şi linişitit
nu e nicio pată
asta-s eu
chiar eu
faţa asta încreţită din oglindă
cu mâinile băgate adânc
în păr
cu pielea înroşită
şi lacrimi negre de rimel
numai în baie
îmi permit să plâng
la ora asta
în linişte
lăsând totul curat
în urma mea
asta-s eu
gura asta strâmbă şi tâmpită
de durere
care-mi şopteşte
continuu
ce proastă eşti
ce proastă eşti
doamne
cât eşti de proastă
*
citiţi traducerea în franceză :

http://wp.me/p1pjp4-hR

Anunțuri

Purpuriu, verde şi auriu – Diana Geacăr

Citesc un roman despre doi copii, un băiat şi o fată, care
s-au micşorat şi au trăit aventuri spectaculoase
printre fire de iarbă, reuşind chiar
să scape din bârlogul unui gândac.
Eu sunt examinată de bobocii de raţă.
Ceilalţi au plecat la săpat.
Nu am voie să scot nici o găleată cu apă.
Până seara, când trebuie să duc oile pe vâlcea
-unde berbecul mă va analiza,
pocnindu-mă în spate cu coarnele –
mă plimb pe uliţă
pe spinarea unui bărzăune,
dar numai pe la umbră şi peste gardul vecinilor,
până la cireşele coapte.
Cu el am dat gata şi vişinele.
Am ieşit în grădiniţă cu un scăunel de casă,
cu patru picioare şi o pălărie.
Lumina se strecoară printre crengi,
îmi subliniază fragmente importante
de pe pagină. Mi se face somn.
Ridic un ciob străveziu şi-l aşez
la intrarea unui muşuroi de furnici roşii.
În apropiere, muştele îşi fac
de cap cu un cotor de măr.
Pe şosea trece la vale un grup
de fete pe role. De pe umerii lor aurii se desfăşoară
o aromă de pepene galben.
Un vecin mă întreabă ce citesc.
Îi arăt coperta. „Aha”, spune şi eu mă întreb
dacă ştie despre care Ulise este vorba.
Antenele vecinului freamătă.
Mă jenez şi decid să mă întorc în casă.
Dar, când să mă aplec să iau scăunelul,
sub lovitură puternică a berbecului,
alunec pe iarba sticloasă.
*
Citiţi traducerea în franceză :
http://wp.me/p1pjp4-fL

Rochia în floarea vârstei – Diana Geacăr

Ca spirit al copacului deţii atâtea secrete încât
toamna este esenţial să-ţi aminteşti
că ai o formă umană:
rochia purpurie foşneşte când ies
la plimbare, atinge din mers
copacii, cad în stoluri
frunzele şi
valuri de părinţi,
în librăria din centru:
caiete de română şi matematică, cărţi
cu o singură poveste sau cu mai multe.
Depinde ce vârstă are copilul dumneavoastră.
Pantofii purpurii împing pământul
şi părul flutură în aerul cald, ridicat
de ciocurile păsărilor, tot mai sus
printre ramurile verzi, luminate, se scutură
de poveşti în parcul din centru, unde
spiritele asurzite stau înghesuite.
Ca-ntr-o poveste fără sfârşit,
vin aici şi mai îmbrăţişez un copac.
Fetiţele presară pe trotuarul din faţa mea
castane care în orice minut pot exploda.
Zâmbesc sau râd în hohote,
când vor să scape de spirite.
Nu-mi pot aminti vremea când zâmbeau
oamenii străini la mine. Îmi amintesc doar
telefonul care m-a făcut
să chicotesc şi să tremur.
M-a întrebat dacă îl mai iubesc.
Ei m-au întrebat toată ziua
cine a fost şi ce voia.
Le –am spus că era o greşeală.
Lui îi spusesem că da.
*
Citiţi traducerea în franceză :

http://wp.me/p1pjp4-fE

 

Douã poeme – Diana Geacãr

Coffee break
 
diana du-te şi tu să iei
mâncare pentru pisică şi două pâini
cristi o să ducă diseară gunoiul
.
tata se joacă supaplex pe calculator
îi pică floricele în cap şi
explodează
.
hai nu vă mai certaţi
ce mare scofală du-te şi gata
când te întorci poate faci şi
o poezie despre cât de greu ţi-a fost
.
prin cartierul meu unde
şmecherii spun că dacă nu eşti
5 minute deştept rămâi prost
toată viaţa
de fapt
.
până la vânzătoarea din colţ care
vai ce ten mişto ai
prin asfaltul care ştie multe
.
repet drumul în gând
sar dintr-un picior în altul şotronul
cu fetiţele
iar şi iar
.
mă întâmpină mama să
nu pierd cumva restul de bani prin haine şi
.
vai diana
ce naiba doar o pisică ai şi tu
nu ştiai că-i place whiskas
.
***
 
 
cel mai tare şi mai tare mi-e frică să mor
părinţii mei să mă găsească şi
lumile lor să fie una
asemănătoare cu ce am fost eu
.
să plângă mama chircită sub plapumă şi
tata să ceară apă răguşit
.
cel mai tare şi mai tare mi-e frică să mor şi
părinţii mei să găsească un corp şi
asta să însemne un fel de sfârşit
*
citiţi traducerea în francezã :
http://wp.me/p1pjp4-do