Category Archives: Darie Lăzărescu

De senectute – Darie Lăzărescu

Dimineaţa ieşeau pe balconul minuscul
şi începeau să numere frunzele muşcatelor/
una două trei-
uite asta a răsărit ieri
şi tu n-ai observat-o/ îmbătrâneşti/
cea dinspre tine e cam palidă
se stinge ca una din fetele
de la spitalul acela fără drum de întoarcere/
o frunză pe moarte ce mare lucru
dar tu nu ţi-ai dat seama/
îmbătrânești-
şi el o privea cum se curbase
peste glastră/ cum scormonea pământul
ca pe o viaţă eşuată
ca pe o carte cu final incandescent/
o şuviţă de păr gălbui/
o venă contorsionată la tâmplă
ca o scânteie electrică/
pe sub balcon treceau toţi oamenii/
toţi câinii suburbiei/
toate maşinăriile infernului
poleite cu aur/ înmuiate în purpura regilor/
cel mai uşor e să ai vise de om sărac –
închide bine balconul-
se face curent
*
Citiţi traducerea în franceză =

http://wp.me/p1pjp4-C2

Anunțuri

Jeu d’amour III – Darie Lăzărescu

 
 
Să rătăceşti haihui pe străzi
printre nimicurile celor asemenea ţie
în burgul cu desăvârşire în stăpânirea
poeţilor tineri/ să iei urmele unei femei
din veacul ce trecu/
amprente/ efluvii vagi
mirosind a levănţică/
a săpun ieftin/ a pagini de jurnal înlăcrimate/
să te îndrăgosteşti brusc / mortal/
de trecerea ei prea grăbită prin ani/
de părul cărunt/ de ridurile
dimprejurul ochilor ei tot mai stinşi/
de verigheta coclită/
de umbra care mai zăboveşte
prin preajma-i rarefiată
să bată din când în când
în geamul tău de la demisol
unde noaptea mai rămâne o jumătate de oră/
o jumătate de zi/
o jumătate din viaţă/ madame/
te îmbrăţişez ca pe dulcea mea zi de ieri…
 
*
Citiţi traducerea în franceză :
http://wp.me/p1pjp4-zJ

Poeme – Darie Lăzărescu

   Arles
 
Îţi spun: pogoară iarna
cea cu răsuflet de războinic spartan/
păşeşte netulburată prin întunecatul zăvoi
cu elfi şi gnomi sprinteni sărind
vâlceaua vânătorească/
eheu fugaces/
era cândva pe-aici un câmp înflorit
cu oranj? delirau înnoptaţi chiparoşi/
ori visat-am?
o tempora tempora/ labuntur anni/
 
Îţi spun: facă-se voia lui/
a sângelui alb
argintând prea tânăra-ţi mână
cu care îmi scrii
cât de târziu e pe pământ/
cât de devreme e-n cer…
 *
   Ilustrată naivă
 
Îţi propun  un ochi de apă
cu nufăr şi egretă –
ilustrată naivă din anii  42
trimisă de săracii oraşelor
teilor înfloriţi de pe front –
 
Mai întâi
desenez cu o mână sigură
perspectiva/ punctul de fugă/
enigma albastră – linia orizontului
care prea atent mă priveşte –
 
Apoi pensulez ( în tuşe groase)
insomnia/
cearcănul adânc al miezului de noapte/
dezgustul trezirii
în aerul violet al lui Marte –
 
pe când tu traversezi în fugă
secţiunea mea de aur/
pierzându-ţi clipele dulci/ cercelul/
condurul cu diamant
în mâlul rigolelor/
străbătând uneori marea
în cochilia palmelor mele bătrâne
spunându-mi /o dormi /o dormi/
în vis nu plouă şi nu bate vântul…
 *
                Angst
 
Îmi făcea semn cu mîna/ vino/
şi eu n-am venit/
era o iarnă cu obiceiuri ciudate/ cu nopţi nesfârşite
când se închiria până şi ultimul greier/
sora mea trăsese storurile/
stinsese lumina/ încuiase uşa
şi acum cobora un drumeag povârnit/
o secundă doar i-am zărit călcâiul
albit de brume/ părul coclit de otrăvuri/
puntea abia trecută duios frisona/
nici râul de nichel nu-i oglindise chipul/
nici steaua păstorului nu clipea în depărtări/
nici luntraşul nu-i mai ştia numele
 
Gândeam/
ar trebui o armată de gnomi/
o armada
să tragă la edec
lucşii orbitori
strecuraţi din greşeală
în pământ/ sub pământ…
 *
                Azi, vineri 13
 
Azi, vineri 13
am primit Grossomodo/
 
Tocmai dormeam adânc somnul raţiunii
când brusc a scăzut temperatura
mansardei în care mucezeam
încă din secolul trecut/ doar câteva tomuri
luminau stins ca felinarele
Bucureştilor de altădată
 
Curierul mi-a dat să semnez/
semnează/
mi-a aşezat cartea în palme
ca şi cum ar fi aruncat o cărămidă de sus
de pe acoperişul unei case în demolare/
mă şi miram – cum să vină pensia
aşa devreme/ o fi căzut guvernul/
o fi intrat Ferentariul în Schengen/
ori s-a deschis la tanti Elvira/
nimic din toate acestea/
doar o carte
împachetată în cel mai fin papirus/
o carte ca o lucarnă/
ca o fereastră larg deschisă
la demisol/
într-o anume zi
din viaţa asta ploioasă…
 *
citiţi traducerea în franceză :

 http://wp.me/p1pjp4-yU