Category Archives: Dan Galbina

Două poezii de Dan Galbina

Absenţa
 
Chiar acest gând îmi arde rădăcina părului
 
… El se află pretutindeni
dar asta înseamnă absenţă,
iată un adevăr ca o închisoare zidită de prizonier,
degeaba vin credincioşii şi fac, cu pikamerul,
găuri parfumate în cer.
 
Arată-Te
fii de faţă cu mine
îţi cer o prezenţă scurtă
ca sclipitul sabiei lângă gâtul condamnatului
îţi cer o prezentă scurtă ca un haiku,
vino de trei ori
 
Dumneata  Matale  Tu !
 
şi totuşi şi totuşi
mai cade un vânt
prin este
şi sunt.
*
 
Portret
 
Poemul acesta se scrie târziu
când au plecat cu toţii sau nimeni nu e viu …
… dau să ies, dinlăuntru prin gură
şi mă lovesc amarnic de dinţi …
ce frumoşi mai eram şi ce cuminţi
cu raiul aproape, la o azvârlitură.
Numai să vii odată duduie
să-mi baţi portretul în cuie.
*
Citiţi traducerea în franceză :
http://wp.me/p1pjp4-so
Anunțuri

Clinică galbenă – Dan Galbina

 
 
"Lunca de la Poduri" - tablou de Stefan LUCHIAN
 
Septembrie
ca o albină de aur cu elitre grele
septembrie
ca o vulpe furişă peste coline peste vâlcele
septembrie
ca un şevalet pe care s-au şters degete vopsite-n cinabru
septembrie
se sting culorile încet ca într-un candelabru.
E toamnă
se-ntorc în pământ comorile
ţiganii îşi mănâncă viorile
în arbori parcă freamătă cirezi
pe drumuri e o surpare de monezi.
Septembrie
ca o clinică galbenă în care se aşteaptă ploi
septembrie
ca o clinică galbenă în care-ncepe viaţa de apoi
septembrie
ca o maternitate a frunzelor lehuze
septembrie
eşti sigur că raiul e pe aproape
şi simţi aceasta pe buze.
*
Citiţi traducerea în franceză :
http://wp.me/p1pjp4-rE

Cântec ţigănesc – Dan Galbina

 
Doamne, nu fi naşparliu,
unduiesc din şanţ în gard
pentru-o gură de rachiu,
să-mi dau foc dar să nu ard
Să-mi dau foc, să văd în jur
să fac noaptea ca de var …
sar să-mi muşte din contur
câini turbaţi, ca din jaguar.
 
Când e noaptea tuciurie,
câinii cum să-i fac să tacă ?!
Pentru asta dă-mi tărie
o litruţă, o bărdacă.
Doamne, pivnicer hain,
dă-mi o duşcă, două degeţele
din fântâna ta cu vin
tremurat doar de stele.
Doamne, urcă-ţi laptele în sân,
vreau un ţoi sau o cinzeacă
să îmbăt … să uit … să în …
îngerul din off să-mi tacă.
Doamne, Doamne dă-mi un zeu
îmbibat cu cloroform,
să-l miros şi să nu-l beu,
să m-agăţ de cer să dorm.
*
Citiţi traducerea în franceză :

http://wp.me/p1pjp4-p1