Category Archives: Bogdan O. Popescu

déjà vu, déjà connu – Bogdan O. Popescu

tu ştii toate salatele din oraş
                        toate restaurantele
tu ai văzut toate filmele
ai făcut toate şcolile
ai bătut toate străzile acestui oraş
a cărui memorie mă tulbură
tu ai fost la braţ cu fiecare primăvară
în care, o, sufletul trepidează fin
pentru cine ştie ce
rândunică întoarsă din alte toamne
tu ştii toate parcurile
tu ştii tot ce s-ar fi putut întâmpla
o, déjà vu, cum pipăie trecutul tău
déjà connu – câtă amintire nefirească
a ceea ce ar urma să se întâmple
eu mă întorc privindu-mi în oglindă
preludiul de degete
simţind trecutul             ca pe o lamă
                                              pe obraz
şi cum te am – ca orbul amintirea ochilor
şi cum te am – ca surdul născut surd
dar imaginându-şi sunetele umblându-i
                                              pe maxilar
pe durere, pe inimă
şi cum te am – déjà vu, déjà connu
                                              a mea
de parcă nimic din ceea ce ar urma
nu s-ar putea întâmpla decât
în paradisiaca formă a unei
                                              viitoare amintiri
tu – care ştii toate salatele din oraş
                                              toate filmele
ai auzit toate concertele
şi ai văzut toţi oamenii
ai zburat cu fiecare piatră a
caldarâmului pe care cu toţii am trecut
                                             odată
déjà vu, déjà connu
te iubesc ca şi când
nimic din toate astea nu
s-ar fi întâmplat
*
Citiţi traducerea în franceză :
http://wp.me/p1pjp4-sB