Category Archives: Aurel Dumitraşcu

Trei poezii – Aurel Dumitraşcu

Am rămas cu tine
 
Unicul privilegiu : am rămas cu tine
şi am fost fericit precum pietrele de pe maluri.
N-am ştiut cine eşti. Apă om sau cuvânt.
Am stat numai cu tine mulţumit că pot privi de pe mal
că pot auzi.
Veghea mea peste smârcuri. Am vrut
să fii o femeie şi erai pasăre
am vrut să fii apă şi erai pasăre
cuvânt am vrut să fii şi erai zare istovită
de păsări.
Abator cu flamingi tineri. Erai altceva
moartea cere pustiu vinişoare aurii
prin busole. Scâncete sonore.
În alt anotimp ca un popor nemulţumit
mâna mea pe coapsele tale. Nu erai femeie
nici apă
niciodată cuvânt. Erai altceva altceva.
Unicul privilegiu : am rămas cu tine
şi am fost fericit
precum pietrele de pe maluri.
 
*
Tatăl nostru
 
Tatăl nostru carele umbli tehui prin biblioteci
şi te faci că asculţi şi te faci că-nţelegi
şarpele din mine se hrăneşte cu cărţi
nimeni acum nu-l mai poate ucide.
Ştiu că emoţiile sânt mai reale decât aceste pagini
ce ziua şi noaptea muşcă din mine
şi ştiu că sunt singur pierdut că femeile mor
aşteptându-mă prin spitale
ştiu pe de rost aureolele ţărmul merii-nfloriţi
ştiu ştiu. Dar nu mai pot să aleg.
 
*
Nu poa’ să fie altfel
 
Te uiţi la mine şi zici : ai slăbit eşti amărât
parcă nici carne nu mai ai acolo pe tine.
Te uiţi prin hârtiile mele : citeşti scrii dar eşti amărât
şi ce naiba tot laşi câinele acela să moară în poem ?
Te uiţi la ultimele fotografii : într-o zi nu va mai şti
nimeni cine e bărbatul acesta îngândurat.
Îmi strigi de la uşă : mori şi tu într-o zi mor şi
femeile. Da, zic, nu poa’ să fie altfel.
*
citiţi traducerile în franceză :

http://wp.me/p1pjp4-kh