Category Archives: Arcadie Suceveanu

Colind pentru Eminescu – Arcadie Suceveanu

Miez-de-ghenar
Fulguie rar,
Aeru-i dalb de colinde.
Sus, în tării,
În veşnicii
Stea de-nviere s-aprinde.
Din focu-i sfânt
Către pământ
Doi ochi de vis se ivescu,
Fruntea de domn
Peste nesomn
A lui Mihai Eminescu.
Raza-i de dor
Tremurător
Arde-n văpăi peste lume,
Suflet şi grai,
Gura de rai
Au un părinte şi-un nume.
Zodia-i grea
De om şi stea
Cheamă prin vremi şi ne-adună:
Codrii cu brazi,
Ieri şi cu azi,
Neamul cu doina-mpreună.

Oi, lerui-ler,
Până la cer
Aeru-i dalb de colinde.
Iarăşi şi iar
Miez-de-ghenar
Stea de-nviere aprinde.
*
Citiţi traducerea în franceză :

http://wp.me/s1pjp4-1873

Anunțuri

Colind – Arcadie Suceveanu

 
Ninge curat ca într-un dor de moarte,
Dezastre mari de fulgi se-ntâmpla-n cer.
La geamul plâns al casei de departe
Se-aude-n noapte-un cântec: lerui-ler.
 
Acum, acolo ninge-a veşnicie,
Brazii miros a naştere în munţi
Şi-ncet se sting în veghea lor târzie
Două făclii, doi pomi ajunşi cărunţi.
 
Umbrele lor ca-n vis mi se arată
Veghind la geam atât de-adânc şi greu,
Că din tăcerea lor însingurată
Îşi rupe vorba însuşi Dumnezeu.
 
Cumpăna vremii tulbure se-nclină
Cu focuri mari de ger spre cuibul lor.
Şi parcă-i soarbe-o stranie lumină,
Şi-ncet se duc prin aspre vămi de dor.
 
Pe fruntea lor se-ncheagă-un nimb de ceaţă,
În pieptul meu lucrează-un fier cu zimţi;
Şi tot mai des se-aud hăitaşi de gheaţă
Pe partea lumii, cea dinspre părinţi.
 
Pe cai de fulgi acuma m-aş întoarce
Să cad la prag, zidit între nămeţi,
Şi ceasul lumii, cu noroase ace,
Să-l dau-napoi cu, simple, două vieţi.
 
Dar ninge-n noapte fără vindecare
Cu lerui-ler peste-un sfârşit de veac.
Mi-e dor… Şi-adorm cu fruntea pe ninsoare,
Decapitat de-acest colind sărac.
*
Citiţi traducerea în franceză :
http://wp.me/p1pjp4-tj