Category Archives: Ana Blandiana

Două poeme – Ana Blandiana

 
din volumul Călcâiul Vulnerabil – 1966
 
Ştiu puritatea
 
Ştiu, puritatea nu rodeşte,
Fecioarele nu nasc copii,
E marea lege-a maculării,
Tributul pentru a trăi.
 
Albaştrii fluturi cresc omizi,
Cresc fructe florilor în jur,
Zăpada albă-i neatinsă,
Pământul cald este impur.
 
Neprihănit eterul doarme,
Văzduhul viu e de microbi,
Poţi dacă vrei să nu te naşti,
Dar dacă eşti te şi îngropi.
 
E fericit cuvântu-n gând,
Rostit, urechea îl defaimă,
Spre care o să mă aplec
Din talgere – vis mut sau faimă?
 
Între tăcere şi păcat
Ce-o să aleg – cirezi sau lotuşi?
O, drama de-a muri de alb
Sau moartea de-a învinge totuşi…
 
 
 
Intoleranţă
 
Sunt slabă, probabil. Şi ochii mi-s slabi.
Nu deosebesc culorile intermediare.
Pentru că se lasă iubită de crabi
Mi-e scârbă de mare.
 
Nu trec de hotarul albastru un pas
De teamă că n-o să mai ştiu să mă-ntorc,
Ca viermele-n mătase m-am retras
şi puritatea-n jurul meu o torc.
 
Vreau tonuri clare
Vreau cuvinte clare,
Vreau muşchii vorbelor să-i simt cu palma,
Vreau să-nţeleg ce sunt, ce sunteţi,
Delimitând perfect de râs sudalma.
 
Vreau tonuri clare
Şi culori în stare pură,
Vreau să-nţeleg, să simt, să văd,
Prefer acestei fericiri ambigue
În totul clar îngrozitorul meu prăpăd.
 
Vreau tonuri clare,
Vreau să spun „fără-ndoială”,
Să nu mă îndoiesc cu toate c-aş avea răgaz,
Urăsc tranziţia, îmi pare trivială
Adolescenţa strălucind de coşuri pe obraz.
 
Sunt slabă? Ochii mei sunt slabi?
Voi fi ridicolă în continuare?
Pentru că se lasă iubită de crabi,
Mi-e scârbă de mare.
*
Citiţi traducerea în franceză :
http://wp.me/p1pjp4-vU
Anunțuri

Îţi aduci aminte plaja – Ana Blandiana

 
Îţi aduci aminte plaja
Acoperită cu cioburi amare
Pe care
Nu puteam merge desculţi?
Felul în care
Te uitai la mare
Şi spuneai că m-asculţi?
Îţi aminteşti
Pescăruşii isterici
Rotindu-se-n dangătul
Clopotelor unor nevăzute biserici
Cu hramuri de peşti,
Felul în care
Te-ndepărtai alergând
Înspre mare
Şi-mi strigai că ai nevoie
De depărtare
Ca să mă priveşti?
Ninsoarea
Se stingea
Amestecată cu păsări
În apă,
Cu o aproape bucuroasă disperare
Priveam
Urmele tălpilor tale pe mare
Şi marea
Se-nchidea ca o pleoapă
Peste ochiul în care-aşteptam.
*
Citiţi traducerea în franceză :
http://wp.me/p1pjp4-vc

Cuminţenia pământului – Ana Blandiana

 
"Cuminţenia pământului" - sculptură de Constantin Brâncuşi
E mare, greu de urnit şi răbdătoare,
Dac-o loveşti durerile sunt simţite dar tac,
E mare, de-aceea poate să stea nemişcată,
Poate să vorbească doar o dată sau de două ori într-un veac.
Ştim că există, trupul ei mare
Ştim că ne sprijină dacă-am greşi,
Ştim că nu poate să moară, că lângă sânii ei
Putem să ne-ntoarcem copii.
Şi-atunci când aerul se va face cald şi mătăsos între noi,
Când nu ne vom teme unii de alţii, de vânt,
Vom şti că vorbeşte Cuminţenia pământului,
Cuminţenia acestui pământ.
*
Citiţi traducerea în franceză :

http://wp.me/p1pjp4-qh

 

Restul pe masă – Ana Blandiana

 
Am o deprindere monstruoasă aproape —
Nu-mi place să fiu datoare nimănui.
Doctorului care mă vindecă îi trimit flori,
Pentru sănătate garoafe
Şi suntem chit.
Ospătarului îi las restul pe masă,
Celui care îmi face-un cadou îi fac unul mai mare,
Celui care-mi surâde-i surâd,
Celui care-mi rânjeşte-i surâd.
Închei toate socotelile în felul acesta,
Rămânând deasupra,
Tăind toate punţile
Şi, câteodată,
Mă cuprinde-o dorinţă nebună
Să fiu recunoscătoare cuiva,
Să mă târăsc în genunchi mulţumind,
Să strig: „Nu sunt vrednică
Nici dându-mi viaţa să înapoiez bunătate atâta!”
Dar în urma mea totu-i plătit.
*
Citiţi traducerea în franceză :

http://wp.me/p1pjp4-pP

 

Acasă – Ana Blandiana

Era un timp când mă simţeam
În trupul meu acasă,
Ştiam locul fiecărui lucru –
Fereastra în care răsare soarele
Şi peretele dinspre nord,
Nu-mi era niciodată urât,
Îmi găseam de dimineaţa
Până seara de lucru,
Iar dacă plecam undeva
Abia aşteptam să mă-ntorc.
Acum de-atâta ordine mi-e silă
Şi de ştiutulpederost mi-e somn,
Nu mai ţin minte când am fost adusă
În încăperea prea frumoasă pentru mine.
Căutam pe cineva şi i-am rămas în loc?
Sau poate-a fost o cursă
În care-s prinsă încă?
Aştept de mult şi am uitat pe cine…
Oh, mi-e atât de frig în casa asta!
Dac-aş pleca acum, ar fi detot.
*
Citiţi traducerea în franceză :

http://wp.me/p1pjp4-fX

 

Zbor – Ana Blandiana

De boala de care sufăr
Nu se moare,
Ci se trăieşte –
Substanţa ei este chiar eternitatea,
Un fel de cancer al timpului
Înmulţindu-se din sine fără oprire
E o boală impecabilă,
O suferinţă perpetuă ca o vocală de sticlă
Laminată în văzduhul asurzitor,
O cădere
Căreia, numai pentru că e fără sfârşit,
I se spune zbor.
*
Din volumul „Ochiul de greier”, 1981
*
cititi traducerea în franceza aici :

http://wp.me/p1pjp4-3R

Ar trebui – Ana Blandiana

Ar trebui să ne naştem bătrâni,
Să venim înţelepţi,
Să fim în stare de-a hotărâ soarta noastră în lume,
Să ştim din răscrucea primară ce drumuri pornesc
Şi iresponsabil să fie doar dorul de-a merge.
Apoi să ne facem mai tineri, mai tineri, mergând,
Maturi şi puternici s-ajungem la poarta creaţiei,
Să trecem de ea şi-n iubire intrând adolescenţi,
Să fim copii la naşterea fiilor noştri.
Oricum ei ar fi atunci mai bătrâni decât noi,
Ne-ar învaţa să vorbim, ne-ar legăna să dormim,
Noi am dispărea tot mai mult, devenind tot mai mici,
Cât bobul de strugure, cât bobul de mazăre, cât bobul de grâu…
*
Din volumul „Călcâiul vulnerabil”, 1966
*
cititi traducerea in franceza aici :

http://wp.me/p1pjp4-37