Category Archives: Alexandru Mușina

Reclamă – Alexandru Muşină

N-am nici un chef să dorm. Deşi sunt obosit.
Mă voi trezi peste un secol, un mileniu… Toate
Garniturile vor fi fost, desigur, schimbate.
La fel vopseaua. Dar Mecanismul stupid
Va merge înainte, acelaşi, în eternitate:
Iubire, milă, ură, crimă, suicid…
„Dar înainte să mă nasc, eu am plătit
Pentru o altă destinaţie!” Am greşit-o? Poate.
Sau totul n-a fost decât Reclamă, pentru cei
Care se plictisesc în Puritate şi Lumină:
„Lume unde se-amestecă Lucruri şi Idei,
În care toţi poartă o armură ciudată,
Din carne, oase, sânge, piele, gelatină.
Aventuri! Exotism! Ofertă limitată. ”

***
Citiţi traducerea în francezặ =

https://lyriqueroumaine.wordpress.com/2017/07/11/publicite-alexandru-musina-2

Anunțuri

Poezii – Alexandru Mușina

 
Întâmplare I

Vine unul la mine și-mi zice
Că „nu și nu, să-ți citesc o poezie”.
Eu tocmai îmi curățasem lichenii
Din emisferele pâlpâitoare și eram
Cam obosit, așa că nu l-am repezit îndeajuns.
El atunci desfășură un inel
Și-mi zise: „Iată, aceasta e laguna
În care pescarii noștri obțin recolte
Superioare ihtiologic.”
”Bine, bine, zic, dar unde e cocioaba de sticlă
Înconjurată cu pari plini de capete vorbitoare?”
„De fapt, vezi dumneata, zise el, laguna
Aceasta productivă a înlocuit
Pestilențialele smârcuri și baba esoterică,
Care oricum era o pată pe obrazul cinstit
Al universului înstelat.”
„Dacă n-are babă n-are nici un dumnezeu”
I-am zis și am trântit toate chepengurile
Posibile între mine și el. Pe urmă l-am înjurat:
„Fir-ai al dracului de trandafir leșinat!
Iar trebuie să trec la cârpă ca un matroz ordinar,
Tocmai acum când hărțile îmi arătau
Niște asimetrii de să te-apuce amețeala.
*
 
După-amiaza lui Hyperion

Prietenii care mă știu
Și cei care mă știu mai puțin
Intră pe fereastră și se așază comozi
În cele patru vânturi ale inimii mele.
Își aprind țigările lor puturoase,
Se întind încălțați în pat și joacă
Indiferenți și pasionați diverse
Jocuri de noroc și cărți;
Cotrobăie prin toate ungherele și beau
Sânge albastru și venin amărui,
Se trezesc cu apă de busuioc,
Apoi se cară, bombănind nemulțumiți:
„Unde dracu e nesimțitu ăsta,
De ce nu stă și el pe acasă?”
Eu cobor din tavan, de unde priveam
Sub chip de păianjen cu cruce, nevăzut și otrăvitor,
Mă apuc și deretic, pe urmă, timid,
Îmi torn și eu o ceașcă de busuioc,
Care se sparge cu sunet cristalin, și eu strig:
„Aceasta e arta, băieți!”
*
Citiţi traducerea în franceză :
 http://wp.me/p1pjp4-xe