Category Archives: Alexandru Andriţoiu

Şi, uite, astfel ni se face iarnă – Alexandru Andriţoiu

Şi, uite, astfel ni se face iarnă,
şi iar ne ninge timpul pe meninge,
şi iar îngheaţă biata noastră marnă
cînd nu în noi ci-alături foc se-ncinge.

E semn că totuşi frigul va învinge
şi-n urma urmei el o să discearnă
jucîndu-se cu-a inimilor minge,
cu vîrsta scurtă care-n noi se-ncarnă.

Am coborît cu turmele din munte
purtînd o cută-n plus pe vis şi frunte
dar cu nădejdea că ne vom întoarce iară,
acolo-n pisc de unde coborîră
trudiţii paşi, lăsînd, prin umbre, dîră

de vom trăi pînă la primăvară …

*
Citiţi traducerea în franceză =

https://lyriqueroumaine.wordpress.com/2016/10/13/nous-en-voila-encore-hiver-alexandru-andritoiu

Anunțuri

Euforie – Alexandru Andriţoiu

I-a dat lumina frunzei sărbătoare,
prin arbori cad arpegii, ca prin flaut.
Azi mi-e duminică în suflet. Caut
un vânt uimit venit ca de pe mare,
să-mi pună frunţii zare. Simt, prin aer
o veste-a aripilor îmbătate
de armonie şi de claritate.
Fântâni ţâşnite dau un dulce vaer.
Şi paşi se-aud ca-n temple adormite,
cu zei de lut şi amfore stângace,
iar lucrurile cu atâta pace,
încât se fac numaidecât iubite.
Şi toate-n preajmă cer o alintare
de braţ întins greşit. Secund e jocul
luminii ce se joacă-n mări de-a focul
şi ne pătrunde-n sânge cu candoare.
Prin clara clipelor euritmie
e ca un dans şi-un murmur al colorii.
Pământul cald respiră prin toţi porii
suflat în linişti şi-n aurărie.
*
Citiţi traducerea în franceză :
http://wp.me/p1pjp4-sx

De dragoste – Alexandru Andriţoiu

O, mai cu seamă seara te iubesc,
când lucrurile par nedesluşite,
când porţile se-nchid c-un ritm firesc
şi iedera începe să palpite,
 
când arborii-s mai tainici şi mai mari
şi când se-aud fântânele mai bine,
îmbucură-mă! Fie să apari,
chiar de vei trece-n oră fără mine.
 
Arată-mi-te iarăşi respirând
ca apele de lună îmbiate.
Un strop de mări în ochi mi s-a răsfrânt,
căci mări şi lacrimi sunt, la fel, sărate.
 
Adu-ţi aminte de un biet dactil,
de un fragment fragil de poezie
pe care ţi l-am strecurat, subtil,
pe un pătrat lunatic de hârtie.
 
E seara dulce ca un elixir
şi arborii par turnuri lungi de pace,
iar cerul, ca hlamida de emir,
mai străluceşte, vrând să ne împace.
 
O, mai cu seamă seara te iubesc,
femeie, ce-ai rămas, în ani, departe.
Citesc şi mă citeşti, şi te citesc,
şi-mi stai ca semnul de mătase-n carte.
*
Citiţi traducerea în franceză :

http://wp.me/p1pjp4-pF

 

Prinos de flori – Alexandru Andriţoiu

 
Veneam cântând spre ochii-ţi visători,
cu mari buchete-n braţ. Aveai pe masă
grădini şi-alei de felurite flori,
ca în Liban, pontifica mireasă.
 
Flori ce plutesc pe apă, flori de fulgi,
sau flori în munţi, pe nişte stânci severe,
flori grase tolănite-n clime dulci
şi flori ce cresc sub cer de sticlă-n sere.
 
Dar tu ai râs de gestu-mi desuet
şi de neprihănita-i vâlvătaie,
ai pus sub indoială un poet
buchetul risipindu-l prin odaie.
 
M-am răzbunat atunci pe flori. Şi sunt
duşmanul lor temut. Dau foc prin Rome
de trandafiri, cutreier devastând
hectare mari de flăcări şi arome.
 
Fără grădini prin anii mei te plimbi,
prădând frumos dactilii amintirii.
Am pălmi însângerate şi cu ghimpi,
că-n drum am pălmuit toţi trandafirii.
 
*
Citiţi traducerea în franceză :

http://wp.me/p1pjp4-oW

 

Arta poetică – Alexandru Andriţoiu

Cea mai frumoasă luna e în lac,
cel mai frumos luceafăr e pe mare,
şi cântă cel mai sincer pitpalac
nu-n pomi, ci-n amintiri şi în uitare.
Cea mai frumoasă lună e în lac.
 
Cea mai frumoasă floare e pe sâni,
sau în surpate plete de femeie –
şi nu lucesc, pe cer, ca în fântâni,
fantomele de lux din curcubeie.
Cea mai frumoasă floare e pe sâni.
 
E aurul mai cald în inelar
şi şoldul mai cu linii sub mătasă,
în nuntă-i vinul cel mai plin de har
şi-n rouă raza cea mai languroasă.
E aurul mai scump în inelar.
 
Culori şi mirodenii cercuri fac
în jurul meu. Argila mea tresare
şi cu cămaşa cerului mă-mbrac.
Şi iată-mă-s, deodată, cer şi zare.
 
Cea mai frumoasă lună e în lac.
*
cititi traducerea în franceză :

http://wp.me/p1pjp4-eJ