Category Archives: Adrian Munteanu

Sonete – Adrian Munteanu

Rămân cocoşul pus pe-acoperişuri
 
rămân cocoşul pus pe-acoperişuri
din tablă sură înfruntând furtuna
ni îl înmoaie vipia nebuna
nu se încurcă-n oarbele desişuri
de sus oraşul mi se pare duna
în care surzii îşi împlântă şişuri
un soi bizar de umbre şi hăţişuri
în care scurmă necurmat minciuna
dar casa mea bătrână şi-a dus veacul
şindrila curge moale în răstimp
rugina groasă mi-a tăiat hamacul
mă încovoi sub orice anotimp
şi peste noaptea ce-a pornit atacul
picioarele mi s-au desprins de timp
*
Sfrijit, neras, cu mersul fără vlagă
 
sfrijit neras cu mersul fără vlagă
s-a aciuit într-o dărâmătură
din fundul curţii care trece-njură
că rânduiala nu-i prea este dragă
de câte ori pe-acoperiş e bură
sub zidul spart ar vrea să se retragă
şi glezna lui osoasă şi beteagă
s-o apere cu jalnică măsură
ce rost mai are pentru cine-adună
un pled şi-un scaun fără de picior
avea o mamă poate şi-o străbună
cu zâmbetul ce nu-i prea e uşor
îmi spune-ncet cu tihna lui imună
sunt liber vezi să beau să dorm să mor
*
citiţi traducerea în franceză :

http://wp.me/p1pjp4-ms