Category Archives: Adrian Maniu

Alt cântec – Adrian Maniu

Sufletul meu, nufăr pe ape,
Gândul de-acum, val moleşit,
Viaţa-n zadar vrea să mă-ngroape.
Totu-i sfârşit.
 
Dragostea mea, apă înceată şi verde
Între nămoalele moi,
sufletul meu, albele foi îşi pierde,
albele foi …
 
Cad înserări, triste, -n târziu lâncezite;
palide zări. Soare rănit
trimite nopţii pe nesimţite
somn veştejit.
 
Stelele, vechi luminiţe de ceară,
dorul trecut din pierdut înnoiesc,
moarte destine din tine-au să ceară
jocul firesc.
 
Sufletu-nfrânt – intră ca nufăru-n ape,
Tot mai adânc, în el adâncit ;
Totu-i departe, totu-i aproape … tot
În sfârşit.
*
citiţi traducerea în franceză :

http://wp.me/p1pjp4-i0

Anunțuri

Glas de toamnă – Adrian Maniu

 
Toamna a făcut inimi de aur din foi …
 
Nici o vorbă, nici un glas. Linişte târzie.
 
O pasăre se face mică, în cerul ce-o să fie alb de ploi.
 
Inimă, potoleşte-ţi zbuciumarea.
Pământul are odihnă pentru toate.
Cerul din slăvi înnorate,
împarte uitarea.
 
Linişte în ogorul unde sămânţa veghează,
linişte în sufletul învins,
linişte pe foile ce s-au desprins
şi în steaua care stă să cază.
*
citiţi traducerea în franceză :
http://wp.me/p1pjp4-gM