Trei nocturne – Constantin Călin

Nocturna nr. 1

Dar, voi mai aminti, lîngă orișicare putere a stat
pururi învingătoare, cu sîmbure, piersica,
așa cum fereastra sublim se închide și rămîne o cicatrice,
așa cum vara și vara și vara bîjbîie să se nască,
așa cum, însumi, uimit de durere, accept
acel mîhnit meridian sub tălpile mele,
așa cum noaptea se presupune.
Decad.

Nocturna nr. 2

Farmaciști, copii, vizitatori de muzee,
păsări și exerciții, oricînd
lumea s-ar recompune din cinci
elemente primordiale,
chiar după cheful bețivanului descreierat,
firește, conform acestor vene, prin care
circulă singurătatea;

o, înserează locul unde mă duc,
sînt bănuit, sînt așteptat de o pasăre
celebră, care învie.
(Din întîmplare.)

Nocturna nr. 3

Ce este aceea bunăvoință
a spațiului din care s-a scăzut un copac,
unde rămîn, unde gîfîie turnuri
pentru ochiul, pentru obrazul, pentru osul…
Soarele vine din mări pe zid
în fața ferestrei, naște
prin gălbenușuri,
dinaintea lui eu singur plec
în monumente, în nemuritoare buturugi
vîrsta mea se oprește,
eu singur, îndrăgostit de nisip, într-un vast crematoriu,
fără durere voi fi, pentru că
ce este aceea bunăvoință, în fond
ce este acela
soare?

iunie – octombrie 1967

Citiţi traducerea în franceză =

https://lyriqueroumaine.wordpress.com/2017/05/13/trois-nocturnes-constantin-calin

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s