Un bănuţ de aramă – plată la vamă,
La luminoasele porţi ale mirilor morţi,
Ale-adormiţilor şi preaiubiţilor,
Plutind pe apele negrelor sorţi.
Luntrea alunecă, Lethe se-ntunecă,
Ochiul închis pâlpâie-n vis,
Pe faţa noastră rece şi-albastră
Soarele roşu cade-n abis.
Ţărmul desprins e, toate sunt stinse,
Se văd doar umbre, rând lângă rând,
Numai iubirea şi amintirea
Tulbură ceaţa fluviului blând.
Curând vom trece prin vadul rece,
Nu vom şti luntrea când va opri
Şi vom ajunge-n criptele lunge,
Unde-mpreună pururi vom fi.
*
© Mircea Florin Şandru
*
Citiţi traducerea in franceză=
https://lyriqueroumaine.wordpress.com/2016/09/26/romeo-juliet-mircea-florin-sandru
