Despre viaţặ cu Octavian Soviany

 

cerşetorul de la universitate

După ce-şi termină
ziua de muncă
vine să bea.
Câteodată adoarme
cu capul pe masă
şi-i cade
tot mărunţişul din buzunar.
Patroana îi dă
atunci
câţiva ghionţi între
coaste. El
se scoală,
drept ca un brad
şi iese din cârciumă
legănându-se
ca şi cum
ar coborî de pe puntea unui
vapor, ca un bătrân
ofiţer de marină
care-a trecut
de zeci de ori
ecuatorul.
Nu-şi ridică niciodată
mărunţişul de jos.
Priveşte cu scârbă la burţile noastre de
oameni sătui.
Şi se cacă pe
banii noştri jegoşi şi pe
planurile noastre de fericire.
Şopteşte:
“Doamne, oraşul acesta
are 1000 de farmacii,
3000 de bănci,
10000 de biserici
şi nicio piatră
pe care Fiul Omului
şi-ar putea pune capul
într-o seară ploioasă ca asta!”

*
Iată-mă:
stau într-o
cameră
plină de molii
iar ceea ce caut
e mereu în
cealaltă cameră.
Singurătatea aici e
ca o latrină de țară
în care nici măcar
n-ai cu ce
te șterge la fund.
*
Citiţi traducerea în francezặ = http://wp.me/p1pjp4-CS

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s