Monthly Archives: Decembrie 2015

Despre viaţặ cu Octavian Soviany

 

cerşetorul de la universitate

După ce-şi termină
ziua de muncă
vine să bea.
Câteodată adoarme
cu capul pe masă
şi-i cade
tot mărunţişul din buzunar.
Patroana îi dă
atunci
câţiva ghionţi între
coaste. El
se scoală,
drept ca un brad
şi iese din cârciumă
legănându-se
ca şi cum
ar coborî de pe puntea unui
vapor, ca un bătrân
ofiţer de marină
care-a trecut
de zeci de ori
ecuatorul.
Nu-şi ridică niciodată
mărunţişul de jos.
Priveşte cu scârbă la burţile noastre de
oameni sătui.
Şi se cacă pe
banii noştri jegoşi şi pe
planurile noastre de fericire.
Şopteşte:
“Doamne, oraşul acesta
are 1000 de farmacii,
3000 de bănci,
10000 de biserici
şi nicio piatră
pe care Fiul Omului
şi-ar putea pune capul
într-o seară ploioasă ca asta!”

*
Iată-mă:
stau într-o
cameră
plină de molii
iar ceea ce caut
e mereu în
cealaltă cameră.
Singurătatea aici e
ca o latrină de țară
în care nici măcar
n-ai cu ce
te șterge la fund.
*
Citiţi traducerea în francezặ = http://wp.me/p1pjp4-CS

Anunțuri

Grecia dupặ Ion Pillat

EPIDAUR
Teatrul antic

Pe cer se perindă lin nourii şi
Azurul adânc, spălat de lumină.
Pe trepte se-aşează tăcute, pe rând,
Când umbra, când raza senină.

Pădurea în juru-mi şi-adună şi ea
Un fraged obraz de ramură verde.
Şi trunchiul, şi muşchiul, şi frunza privesc,
Doar veacul privirea îţi pierde.

Eschile, Sofocle, aici nu s-au stins
Şi glasul le tremură-n aer –
Şi mierlele fluieră coruri de mult
Şi vântul, străvechiul lor vaier.

Teatrul pustiu e umplut azi de zei
Cu trup străveziu de vecie.
În piatră, în plantă şi-n pieptu-mi la fel
Fierbintele suflu adie.
HELLAS

Măslini străvechi, munţi numai stânci, şi colo
Culcată: marea ca un cer mai clar.
Orice atingi e rugă ori e dar,
Şi pini în vânt sunt lira lui Apollo.

Sau, de preferi, coloanele acele
Dormind la umbra crângului sfinţit.
Bucolica talangă-n asfinţit
Şi mieii păşunând prin asfodele.

Vrei sarcofagul alb în foc de maci
Sau stela-n drum a dansatoarei moarte
Şi vântul viu în marmură încins?

Dar mie dă-mi, deplin să mă împaci,
În rama ei de-argint fluid, departe,
O insulă de-azur pe valul stins.
*
Citiţi traducerea în francezặ = http://wp.me/p1pjp4-CO

Douặ poezii de Marin Sorescu

 

Pe osie

Pe osie, pe osie, mereu,
Chiar dacă spiţa roţii spune: Vezi-l,
Căci osia-i chiar bunul Dumnezeu
Şi, în hurducătura lumii, crezi-l.

Când smocul ierbilor uscate iezii-l
Tot pasc, tot pasc, sub clopotul amiezii,
Pe osie, pe osie într-una,
Cobori în iad, atingi cu geana luna.

Pe osie, cât este drumul lung
Şi roţile timpanul ţi-l străpung.
Cu toate drumurile-ntr-o morişcă
Mişti osia şi osia te mişcă.

Pe osie, pe osie, la greu
Şi viaţa fuge-n urmă… Eu sunt eu?
Mişcarea te-nfierează, ca pe vite,
Şi pomii-ţi taie umbra cu cuţite.
*

Descoperiri prea mari

Descoperiri prea mari mai sunt puţine.
Şi mai puţine pentru cel sărac.
La jumătatea dintre rău şi bine
Tu stai pierdut pe gânduri şi buimac.

Pe-o piatră de hotar vezi un gândac.
Pe multele-i picioare-abia se ţine.
E-un cer deasupra voastră trist, opac.
Găuri de şarpe câte sunt, sunt pline.

Şi unde să te vâri şi să-ţi ascunzi
Nedumerirea grea că nu pătrunzi
În miezul lucrurilor, cât de cât?

Gândacul e şi el nehotărât:
Vede-un păianjen alb, cu ochi rotunzi,
Tocmai, cu firu-i lung, s-a strâns de gât.
*

Citiţi traducerea ïn francezặ = http://wp.me/p1pjp4-CJ

Balada chiriaşului grăbit – G. Topârceanu

 

Trec anii, trec lunile-n goană
Şi-n zbor săptămânile trec.
Rămâi sănătoasă, cucoană,
Că-mi iau geamantanul şi plec!

Eu nu ştiu limanul spre care
Pornesc cu bagajul acum,
Ce demon mă pune-n mişcare,
Ce taină mă-ndeamnă la drum.
Dar simt că m-apasă păreţii,
Eu sunt chiriaş trecător:
În scurtul popas al vieţii
Vreau multe schimbări de decor.

Am stat la mansardă o lună.
De-acolo, de sus, de la geam,
Şi ziua şi noaptea pe lună
Priveam ca la teatru, madam!
Când luna-mi venea la fereastră,
Oraşul părea că mă cheamă
Să-i văd în lumina albastră
Fantastica lui panoramă…
Mai sus, într-o cameră mică,
Făceau împreună menaj
Un moş, un actor şi-o pisică.
Iar dincolo, jos, la etaj –
O damă cu vizite multe
Şi-alături de ea un burlac,
Un domn serios de la Culte
Cu cioc şi cu ghete de lac.

De-acolo, pe-o vreme ploioasă,
Mi-am pus geamantanu-n tramvai
Şi-abia am ajuns pân-acasă:
Pe Berzei, la conu’ Mihai.

Ţin minte şi-acuma grădina,
Ferestrele unse cu var…
În faţă sta coana Irina
Şi-n curte un fost arhivar.
Vedeai răsărind laolaltă
Un colţ luminos de ietac,
Pridvorul cu iederă-naltă
Şi flori zâmbitoare-n cerdac

Pe-atunci înflorea liliacul,
Şi noaptea cădea parfumată.
Umplând de miresme cerdacul, –
Şi-avea arhivarul o fată…
Stam ceasuri întregi sub umbrarul
De flori aşteptând neclintit
(C-avea obicei arhivarul
Să sforăie noaptea cumplit).
Târziu, când se da la o parte
Perdeaua, părea că visez…

Şi iar am plecat mai departe,
De teamă să nu mă fixez.

Străine privelişti fugare!
Voi nu ştiţi că-n inimă port
O dulce mireasmă de floare,
Parfumul trecutului mort…

Şi-am stat la un unchi, pe Romană,
Ţiu minte… dar unde n-am stat?
La domnul Manuc, o persoană
Cu nasul puţin coroiat;
La doamna Mary, pe Regală,
(O, cum mă ruga să nu plec!
Mi-a scris chiar o carte poştală);
Pe strada Unirii la Şbeck;
Pe Grand, lângă birtul lui Sbierea;
Pe Witing, pe Tei la Confort, –
M-a dus pretutindeni puterea
Aceluiaşi tainic resort.
C-aşa mi-e viaţa – o goană,
Şi astfel durerile trec…

Rămâi sănătoasă, cucoană,
Că-mi iau geamantanul şi plec!

*
Citiţi traducerea în franceză =http://wp.me/p1pjp4-CF

Mahalaua – Octavian Soviany

 

O mahalaua mea cu melodrame
O mahalaua mea cu comedii
Unde veneau pe vremuri panorame
Şi consumau vecinele tării

Vârtos condimentate în cămară
/Ce anason! Ce chimion sublim!/
Şi-şi înşelau în fiecare seară
Cu alţi bărbaţi bărbaţii legitimi

Iar fetele sâlhui ca buruiana
Îşi arătau buricul pârguit
O mahala iubeaţă unde Leana
Lui Tampa din amor s-a otrăvit

Şi au jelit-o foarte tare fraţii
/Pe unu-apoi l-au luat şi l-au închis/
O mahala unde se fac libaţii
Cu vermut şi cu verde de paris

Şi-n care ca un fel de Peter Schlemihl
Venit să locuiască-n Suburbiu
Pe braţul său subţire domnul Emil
Îşi duce umbra ca pe-un pardesiu

O mahala cu fum posac de pipă
Şi crâncene duminici de guleai
În care Mimi suferă de gripă
Şi-i tristă ca un dric cu patru cai

Petreasca s-a făcut bisericoasă
Şi-şi scarpină găinile pe moţ
Mai arde la soroace câte-o casă
Mai dă la Breckner spargere vreun hoţ

O mahalaua mea cosmopolită
Unde e mare tartor Fischer Fritz
Ce umblă cu o vulpe îmblânzită
Iar cofetarii scriu pe biscuiţi

Urări de viaţă lungă la cucoane
Femeile de casă fac peltea
Râtanii se preumlă pe maidane
E cincizeci de bănuţi o acadea
*
Citiţi traducerea în francezặ= http://wp.me/p1pjp4-Cz