Monthly Archives: Noiembrie 2015

Douặ Poezii – Gheorghe Pituţ

 

ÎNȚELEPTUL

Înţeleptul nu doarme noaptea
şi ziua nu cântă.
Când Soarele răsare
binecuvântă turnurile
şi oamenii
care-au scăpat din somn.
Atât de tainic
trece printre semeni
că rareori îl vede cineva.
Dacă-l întreabă lumea
spune un cuvânt
rotund şi greu
ca piatra dintr-un râu
şi mai ales:
să poţi privi-ntr-un om
e cea mai mare
întâmplare.

COPIII

Din cer cad copiii
pe pământ,
de-acolo de sus
din antichitatea luminii.
Ţiuie nervii
stelelor în sângele lor,
fiecare copil e-un des-astru.
Mai târziu
începe să-i sugă lumina
să-i tragă de suflete sus
până când pe pământ
se face o iarnă eternă.

*
Citiţi traducerea în francezặ=

Anunțuri

Parabolă – Mircea Ivặnescu

şi totuşi îmi amintesc – într-o dimineaţă ca asta de acum
am fost într-un oraş până atunci necunoscut – m-am dus
pe o stradă, undeva la o periferie, într-un loc sufletesc adus
din spate, ca o pisică speriată – şi acolo, în fum

de iarnă cu ceţuri nedesluşite, am stat în picioare
la o masă înaltă, şi mi-am făcut socotelile sufleteşti. (ea
pe vremea aceea nu exista).
afară era moină, urâtă şi o mare,

din totdeauna ştiută, zădărnicie. îmi spuneam,
n-am să mai trec niciodată de locul acesta de aici,
cu mese înalte, cu oameni străini, care nici

nu mă iau în seamă – şi, într-adevăr, aveam
să văd mai târziu că avea să fie aşa.
ea însăşi, chiar dacă acuma fiind, e ca şi cum nici n-ar exista.

*
Citiţi traducerea în francezặ = http://wp.me/p1pjp4-Cn