Trei poezii – Gellu Naum

CRUSTA

Oraşul avea o singură casă
casa avea o singură încăpere
încăperea avea un singur perete
peretele avea un singur ceas
ceasul avea o singură limbă
în tot acest timp copiii
creşteau şi puneau o singură întrebare
pe când adulţii nedumeriţi şi superbi
scădeau scădeau surâzând

*
INCEPUTURILE

Erau începuturile moi ale cercului, grădinile justificate.
Câţiva călăreţi obosiţi clătinau din cap în semn de bun venit.
Ceva ca o ferigă ne răcorea umerii.
Afară, un copil gigantic, până la al şaptelea cer al răbdării, ne zâmbea la fereastră.
Îi auzeam părinţii bubuind, chemându-l să se culce, mai jos, într-o scorbură a cerului.
Acolo trebuia să doarmă, să-şi calcifice oasele, pe-o blană de lupoaică.

*
TORSIUNEA LUI MÖBIUS

Mâna mea stângă şi ochiul meu drept
mănuşa mea stângă şi gheata mea dreaptă
lampa mea dreaptă şi calul meu stâng
mărul meu stâng şi glasul meu drept
haina mea dreaptă şi urechea mea stângă
pălăria mea stângă şi urechea mea dreaptă
cheia mea dreaptă şi covorul meu stâng
etc. etc.

*
Citiţi traducerea în francezặ = http://wp.me/p1pjp4-Ci

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s