Monthly Archives: Octombrie 2015

Trei poezii – Gellu Naum

CRUSTA

Oraşul avea o singură casă
casa avea o singură încăpere
încăperea avea un singur perete
peretele avea un singur ceas
ceasul avea o singură limbă
în tot acest timp copiii
creşteau şi puneau o singură întrebare
pe când adulţii nedumeriţi şi superbi
scădeau scădeau surâzând

*
INCEPUTURILE

Erau începuturile moi ale cercului, grădinile justificate.
Câţiva călăreţi obosiţi clătinau din cap în semn de bun venit.
Ceva ca o ferigă ne răcorea umerii.
Afară, un copil gigantic, până la al şaptelea cer al răbdării, ne zâmbea la fereastră.
Îi auzeam părinţii bubuind, chemându-l să se culce, mai jos, într-o scorbură a cerului.
Acolo trebuia să doarmă, să-şi calcifice oasele, pe-o blană de lupoaică.

*
TORSIUNEA LUI MÖBIUS

Mâna mea stângă şi ochiul meu drept
mănuşa mea stângă şi gheata mea dreaptă
lampa mea dreaptă şi calul meu stâng
mărul meu stâng şi glasul meu drept
haina mea dreaptă şi urechea mea stângă
pălăria mea stângă şi urechea mea dreaptă
cheia mea dreaptă şi covorul meu stâng
etc. etc.

*
Citiţi traducerea în francezặ = http://wp.me/p1pjp4-Ci

ÎN FAŢA MĂRII – Mircea Florin Şandru

Ştii tu marea de lacrimi amare, încreţită de vânt,
Fără soare, fără corăbii, fără pământ,
Nimic pe toată întinderea, doar păsări cu zborul frânt?
Ştii tu marea închisă ca un mormânt?
Ştii tu marea înfiptă în cer, ca de sânge,
Ca de piatră, ca de orb care plânge?
Ştii tu marea care totul înfrânge,
Chiar şi sufletul, care-n sine se strânge?
Ştii tu marea de lacrimi, mereu plumburie,
Împingând către ţărm apa ei de leşie?
Ştii tu marea ciudată, lovind cu mânie,
În farul străvechi, în faleza pustie?
Ştii tu marea din orbitele mele curgând,
Peste pielea ta palidă, peste chipul tău blând,
Peste coapsele tale în noapte sunând?
Ştii tu marea pe care te caut urlând?
*
© Mircea Florin Şandru
*
Citiţi traducerea în francezặ = http://wp.me/p1pjp4-Cf

SĂRMANII POEȚI – Adrian Suciu

Sărmanii poeți, cît de nevinovați par ei cu ochii deschiși!
Nevinovați
ca unii care nu vor tîrî după ei pe șinele veșnice
cisterne de vodcă și camioane de femei. Inocenți ca unii
pe care nu-i va primi cimitirul Eternitatea Fumători.
Cum beau ei în gură, înternați la
Salonul Cramă, morți, îngropați și jeliți!
Cîinii lor îi mușcă, femeile lor îi alungă.
Ursitoarele îi privesc și nu spun nimic.
Dumnezeu îi rade în cap și-i trimite la cantină.
Oricît ar fi de greu, oricît de greu ar fi, poeții
fierb verdețuri și întind mese. Cojile tandre și
pesmeții lor sfarogiți ce-i mai țin în viață pe îngerii celor slabi de înger.
Și cum trec anii de nevinovăție ca verile pe calea ferată!
Și cît e de greu să pui monede pe șină în rînd cu nevăzătorii!
Sărmanii poeți, cum văd ei lucruri pe care nu le-au văzut
și nu le vor vedea!
*
Citiți traducerea în franceză =

http://wp.me/p1pjp4-Cc

Reclamă – Alexandru Muşina

N-am nici un chef să dorm. Deşi sunt obosit.
Mă voi trezi peste un secol, un mileniu… Toate
Garniturile vor fi fost, desigur, schimbate.
La fel vopseaua. Dar Mecanismul stupid
Va merge înainte, acelaşi, în eternitate:
Iubire, milă, ură, crimă, suicid…
„Dar înainte să mă nasc, eu am plătit
Pentru o altă destinaţie!” Am greşit-o? Poate.
Sau totul n-a fost decât Reclamă, pentru cei
Care se plictisesc în Puritate şi Lumină:
„Lume unde se-amestecă Lucruri şi Idei,
În care toţi poartă o armură ciudată,
Din carne, oase, sânge, piele, gelatină.
Aventuri! Exotism! Ofertă limitată. ”

***
Citiţi traducerea în francezặ =

http://wp.me/p1pjp4-C9