De senectute – Darie Lăzărescu

Dimineaţa ieşeau pe balconul minuscul
şi începeau să numere frunzele muşcatelor/
una două trei-
uite asta a răsărit ieri
şi tu n-ai observat-o/ îmbătrâneşti/
cea dinspre tine e cam palidă
se stinge ca una din fetele
de la spitalul acela fără drum de întoarcere/
o frunză pe moarte ce mare lucru
dar tu nu ţi-ai dat seama/
îmbătrânești-
şi el o privea cum se curbase
peste glastră/ cum scormonea pământul
ca pe o viaţă eşuată
ca pe o carte cu final incandescent/
o şuviţă de păr gălbui/
o venă contorsionată la tâmplă
ca o scânteie electrică/
pe sub balcon treceau toţi oamenii/
toţi câinii suburbiei/
toate maşinăriile infernului
poleite cu aur/ înmuiate în purpura regilor/
cel mai uşor e să ai vise de om sărac –
închide bine balconul-
se face curent
*
Citiţi traducerea în franceză =

http://wp.me/p1pjp4-C2

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s