Monthly Archives: August 2015

E LINISTE – Silviu Dachin

e liniște
bolnavii au părăsit spitalele și nimeni nu i-a putut opri
să fie o zi de bucurie și-au spus
o zi în care mergem la scaldă
vom face grătare și vom bea vin din butoaie uriașe
tot soarele din cer și toată apa lumii
vor intra în trupurile noastre uscate
ce bine e se va striga acolo ce bine de noi
că suntem sănătoșii lumii
întorșii dintr-un război din care prea puțini s-au întors
cât vom mai râde și râsul nostru va fi curat ca al pruncilor
ai noștri vor sta pe margine temători printre ei
doctori asistente farmaciști
pendulându-și figurile grave preoți
cu mâneci suflecate înțelepți rotofei
responsabilii cu bunul mers al lumii
până când tot ei săracii îngerii după ce
ne-or aduna și ne-or așeza frumos în grămezi
le vor explica în șoaptă că totul e aranjat
că nu are rost să-și facă griji pentru noi
îngere dar cum putem zbura dacă voi
nu dați din aripi vom întreba
ce ne poartă atât de sigur și liniștit dacă voi
nu dați din aripi îngere
dormiți ni se va răspunde
dormiți
ca s-o puteți lua mâine dimineață de la capăt
*
Citiți traducerea în franceză =

http://wp.me/1pjp4

Anunțuri

Imnuri pentru Mama – Ana Pop Sârbu

Mama are 88 de ochi. De timpane.
Străbate pinii aurii. Poarta e încărunțită.
Se deschide apoi. Ca roiul de albine
Din jurul Lunii. E tânără. Îmbrăcată-n brocart.
Nu se desparte de Cer nicio clipă.
Ci îl înconjoară. Ca un fum.
Mama are mâinile strânse.
Ca iarba moale din uluci.
Un râu poartă-n piept. Căpăstrul cailor
Ce-o leagă pieptiș de lume.
Mama e dealul singur cu maci,
Ce-mi stă în cărare…
*

De Soare și de purpură are ochii, mama.
Când privește pe fereastră,
Îi ține pe jumătate închiși.
Tremurători ca razele dealurilor
Pe unde calcă. Tulpina din lemnul amar
Tresare. Iat-o, cum zumzăie prin amurg…
Cântece de viersuri moi
Foșnesc în jur.
Despre amărăciunea spânului
Pierdut în povești.
Despre câte suflete are basmul.
Câți nori se smeresc înainte-i.
Albăstrui, ca forfota ploii,
Ce nu mai vine.
Pe spate are acea învelitoare înluminată,
Pe măsura cuvintelor rotunjite din piept…
*

Mama are povestea ei. Stă pe buturugă.
Privește zidurile groase. Cu mâinile-n țărână
Dezleagă o taină. Cercetează răsăritul,
Meandrele poveștii. Vorbește încet despre moarte..
Flacăra gândului i se rostogolește prin aer.
O sufocă. O desfată. Ziua îi este străjer.
Noaptea n-are pereche.
Doar degetele i se împletesc cu vântul…

*
Citiţi traducerea în francezặ =

http://wp.me/p1pjp4-BS