Monthly Archives: Mai 2015

Doua poeme de Mircea Florin Şandru

ÎNVAŢĂ-MĂ DIN NOU JOCURILE DRAGOSTEI –

Însingurat, hirsut, ascuns în propria-mi carapace
Nu mai ştiu dulceaţa trupului de femeie
Lasă-mă să te ţin în braţe, lasă-mă să simt
Mirosul tău îmbătător, să te mângâi pe creştet,
Lasă-mi simţul tactil să-ţi descopere încet
Pielea gâtului şi a coapsei. O, tu eşti
Cea mai frumoasă de pe Pământ,
Tu luminezi cale de o mie de leghe,
Precum penajul de aur al unei păsări de munte,
Precum chiparosul în iarba spelbă, când se lasă înserarea,
Precum globul de cristal plutind pe apă,
Trupul tău e harfa pe care au cântat zeii,
O, Adonai, Adonai, pe femeia aceasta ai făcut-o pentru mine,
Ea e perechea mea şi ai trimis-o într-un târziu
Să mă trezească din somn, să mă scoată din moarte,
Să-mi spele ochii. Bine ai venit femeie, îţi spun
Învaţă-mă din nou jocurile dragostei, căci le-am uitat.
*

HAI SĂ BEM, HAI SĂ DĂNŢUIM

Cadavrul martorului incomod va fi aruncat în beton şi astfel
Va fi zidit la temelia noului hipermarket. Cadavrul iepurelui
Va fi amestecat cu asfalt pentru noua autostradă
Şi acolo va dormi pentru totdeauna,
Şoimul va fi absorbit de motoarele reactorului
Şi nu vor rămâne din el decât mici molecule de lavă,
Cadavrul deţinutului împuşcat în cap va fi îngropat în grădina închisorii,
Chiar dacă peste ani va fi dovedită imensa lui nevinovăţie,
Cadavrul îmbălsămat al dictatorului va fi scos din mausoleu,
Va fi incinerat şi urna i se va pierde într-un oraş de provincie,
Cadavrul dizidentului lovit de bolid în seara de septembrie
Va fi aruncat în canal şi nu se va mai şti nimic despre el niciodată,
Cadavrul fetei va sta patru zile la morgă, apoi va fi donat,
De o rudă îndepărtată, laboratoarelor de chimie.
Cadavrul clipei se află în acest poem; poemul e un sicriu,
Cadavrul meu însingurat va fi descoperit după multe săptămâni,
După ce voi putrezi şi voi fi doar o umbră de oase…
Hai să bem, hai să dănţuim, hai să căutăm casa cu felinar roşu,
Hai să ne risipim vlaga în fata brună, în fata blondă, în roşcata cu ochi verzi,
În negresa care are pe fesele ei şerbet de nucă de cocos.
În curând vom fi aruncaţi în beton, în asfalt, în canal, în crevasa morţii,
Maestrul de ceremonii trage cortina, spectacolul de gală s-a terminat,
Fustele Marii-Mume se ridică în timp ce ea stă pe capacul de aeraj,
Desface picioarele şi ne primeşte; vom intra cu toţii în grota ei uriaşă.

*
Citiţi traducerile în franceză =

http://wp.me/1pjp4

Anunțuri

Mircea Dinescu – Două poezii

Sînt tînăr, Doamnă …  – (1971)

Sînt tînăr, Doamnă, vinul mă ştie pe de rost
şi ochiul sclav îmi cară fecioarele prin sînge
cum aş putea întoarce copilul care-am fost
cînd carnea-mi înfloreşte şi doar uitarea plînge.

Sînt tînăr, Doamnă, lucruri am aşezat destul
ca să pricep căderea din somn spre echilibru,
dar bulgări de lumină dac-aş mînca, sătul
nu mi-aş încape încă în pielea mea de tigru.

Sînt tînăr, Doamnă, tînăr cu spatele frumos
şi vreau drept hrană lapte din sfîrcuri de cometă,
să-mi crească ceru-n suflet şi stelele în os
şi să dezmint zăpada pierdut în piruetă.

Sînt tînăr, Doamnă, încă aripile mă ţin
chiar de ating pămîntul pe-aproape cu genunchii,
această putrezire mă-mbată ca un vin
căci simt curgînd printr-însa bunicile şi unchii.

Sînt tînăr, Doamnă, tînăr, de-aceea nu te cred,
oricît mi-ai spune, timpul nu îşi ascute gheara
deşi arcaşii ceţii spre mine îşi reped
săgeţile vestirii, sînt tînăr. Bună seara!

*

Porturi – (1981)

Marea-i un medic simplu spui tot ce vrei nu-i pasă
şi gărgăunii şi rufele murdare poţi s-atîrni
pe sforile-nserării în briza somnoroasă
ce-nşurubează-n plăpumi duios casapii cîrni.

Bărci de uscat (dughene) vin prost (ce nu există)
piper ateu (tămîie) zei de comerţ (vopsiţi)
prieteni strînşi ca banul sărac într-o batistă
de un potop prielnic în portul dinspre sciţi.

arcă democrată cu şpiţ obligatoriu
în care se proclamă oricine vrea catarg
cu-orchestra arvunită din timp la sanatoriu
de tebeciştii tineri care tuşesc în larg,

bişniţari flegmatici în pîntecul trăsurii
atît de scumpă totuşi care-i răstoarnă-n şanţ
cu berea care-apune gălbui pe cerul gurii
cu turn sclipind la vamă cu aere de neamţ

grecii care-acuma sînt turci în salopete
cu templul care-acuma e-o fabrică de spirt
cu fete care-acuma de mult nu mai sunt fete
cu portocali în floare care miros a birt

leii care iată sînt exilaţi pe mare
cu circul care iată scînceşte din adînc
cu fier petrol slănină măcel plictis splendoare
cu mine care iată nici nu mai pot să plîng.
*
Citiţi traducerea în franceză =

http://wp.me/p1pjp4-BF

Primăvara – Virgil Carianopol


Din somnul orb de noapte-ntunecoasă
De unde-au stat departe de frumos
Se reîntorc livezile acasă
În rochii înflorite până jos

E primăvară, iarăşi primăvară!
Pe fiecare margini de făgaş
Îşi scot strămoşii degetele-afară,
De ghiocei, de crini, de toporaşi

Se simte iarăşi mirosul câmpiei
Din nou aruncă soarele pojar
La cântecul înalt al ciocârliei
Ies roadele cu capetele-afar’

Aruncă ziua peste tot cu vrăbii
În codri cucii iară-au năvălit
Se bat cu gâtul păsările-n săbii
Şi glasurile-şi dau la ascuţit.

*
Citiţi traducerea în franceză =

http://wp.me/1pjp4

Două poeme – Marin Sorescu

Pe osie

Pe osie, pe osie, mereu,
Chiar dacă spiţa roţii spune: Vezi-l,
Căci osia-i chiar bunul Dumnezeu
Şi, în hurducătura lumii, crezi-l.

Când smocul ierbilor uscate iezii-l
Tot pasc, tot pasc, sub clopotul amiezii,
Pe osie, pe osie într-una,
Cobori în iad, atingi cu geana luna.

Pe osie, cât este drumul lung
Şi roţile timpanul ţi-l străpung.
Cu toate drumurile-ntr-o morişcă
Mişti osia şi osia te mişcă.

Pe osie, pe osie, la greu
Şi viaţa fuge-n urmă… Eu sunt eu?
Mişcarea te-nfierează, ca pe vite,
Şi pomii-ţi taie umbra cu cuţite.

Descoperiri prea mari

Descoperiri prea mari mai sunt puţine.
Şi mai puţine pentru cel sărac.
La jumătatea dintre rău şi bine
Tu stai pierdut pe gânduri şi buimac.

Pe-o piatră de hotar vezi un gândac.
Pe multele-i picioare-abia se ţine.
E-un cer deasupra voastră trist, opac.
Găuri de şarpe câte sunt, sunt pline.

Şi unde să te vâri şi să-ţi ascunzi
Nedumerirea grea că nu pătrunzi
În miezul lucrurilor, cât de cât?

Gândacul e şi el nehotărât:
Vede-un păianjen alb, cu ochi rotunzi,
Tocmai, cu firu-i lung, s-a strâns de gât.
*
Citiți traducerea în franceză :

http://wp.me/p1pjp4-Bw